Un tânăr absolvent de Actorie, de etnie romă şi cu o mamă schizofrenică, a trecut peste discriminare şi sărăcie, iar acum este protagonistul celui mai recent film al lui Dan Piţa.

1 /.

Dragoş Dumitru va fi, anul viitor, Ginel, un băiat de la casa de copii care lucrează în mină alături de prietenul său, Mateo, încercând să se îmbogăţească, să se îndrăgostească şi să descopere fericirea. Peste ceva timp, va fi Epstein, unul dintre recruţii din tabăra Biloxi, Mississippi, unde va afla ce înseamnă viaţa de cazarmă.

Apoi, se va întoarce cu un veac în urmă, pentru a da viaţă unui personaj al lui Caragiale, în limba romani. Când nu este miner, soldat sau orice altceva, Dragoş e un tânăr hotărât să nu lase să-i stea nimic în cale. Are 24 de ani, e de etnie romă şi are o mamă schizofrenică.

Pentru că mama sa bolnavă abia putea să-şi poarte singură de grijă, Dragoş a stat şi pe străzi , şi în centrele de plasament. Nu i- a permis însă vieţii să-l lege de mâini şi de picioare.

Viaţa cu lipsuri

A terminat Actoria şi e unul dintre protagoniştii celui mai recent film al lui Dan Piţa - "Ceva bun de la viaţă". Asta după ce, la 20 de ani, a plecat în căutarea tatălui pe care nu l-a văzut niciodată şi a făcut şi un film din asta - "Eu, viaţa mea şi unele lipsuri". Dragoş s-a jucat pe el la doar 20 de ani, din dorinţa de a trimite în lume "speranţa", singura "învăţătură" care vrea să le rămână spectatorilor când genericul se scurge pe ecran.

Şi, pentru că nu vrea ca viaţa grea pe care a dus-o să-i lase cicatrice, Dragoş e hotărât să scape de "unele lipsuri", căutând prin actorie "Ceva bun de la viaţă".

FILMUL AUTOBIOGRAFIC

Cu o cameră, pe urmele tatălui care l-a abandonat când era foarte mic

De aproape patru ani de când e în Bucureşti, Dragoş nu s-a depărtat prea mult de Aca