Capitolul VIII. Soraya
Povestitorul adormise pe tavan, bombănind.
Allah, Ar-Rahman (Milostivul), Ar-Rahim (Îndurătorul), Al-Malik (Stăpânul), Al-Quddus (Preasfântul), As-Salaam (Împăciutorul), Al-Mu'min (De Credinţă Dătătorul), Al-Muhaymin (Veghetorul ), Al-Aziz (Puternicul), Al-Jabbar (Temutul) - Artaban înşira pe mătăniile de chihlimbar albastru Numele Frumoase ale lui Allah.
Peştele Zburător şi rabbi Abrabanel vorbeau într-un colţ, în şoaptă.
- Rabbi, ea stă cuibărită în mintea mea şi citeşte o carte…
- Mda, Zburătorule, şi tu ai dreptate, şi eu am dreptate: amira Soraya s-a măritat demult. Uite-o, e fericită, are în jur…. suporţi să-ţi mai spun?
- O confunzi, cine ştie pe cine vezi, ea e în mintea mea…
- Scoate-ţi-o din minte! Las-o, Zburatorule, în praful lumii…
- E tot frumoasă?
- E mai frumoasă… Nu vreau să pierdem timpul! Bine, păstreaz-o în minte cum vrei. Ţi-am spus că, în felul tău, ai dreptate. Numele ei persan e al unui roi de stele. Ele sunt la 65 de ani-lumină de pământ. Dacă ridici ochii pe cer, ceea ce vezi în clipa asta a fost acolo cu 65 de ani în urma. Doar ceea ce văd eu, desprins din lumea voastră de iluzii, e adevăratul mers al stelelor. Dacă, de sus, Soraya - roiul de stele - te-ar privi pe tine, te-ar vedea aşa cum erai cu 65 de ani în urmă - când nici nu erai. Înţelegi? Nu contează… A sosit clipa: ia piatra asta - e o otravă şi un antidot, ca orice otravă - şi hai să rostim împreună formula…
… Povestitorul căzu cu zgomot de pe tavan şi se trezi buimac din somn, Artaban - care ajunsese la al cincizecilea Nume, Al-Ba'ith (Învietorul) - scăpă şiragul de mătănii. În peşteră se auzi ceva ca un tunet şi, în faţa lor, din locul în care până atunci şezuse Peştele Zburător, se ivi, dintr-un nor de fum, un prinţ tânăr şi chipeş, mirosind a parfum de aoud şi a petrol.
- Porunceşte, scump