Un schimb de opinii găzduit, la începutul lui decembrie, de revista "22”, readuce în discuţie un subiect straniu: soţia fostului disident Mihai Botez (devenit, după Revoluţia din 1989, ambasador al României în SUA), ea însăşi fost consul al României la Montreal, afirmă că soţul său ar fi fost asasinat pe patul de spital, în România post-decembristă, mai precis în 1995.

Articolul semnat de doamna Botez este, la rândul său, o replică la apariţia pe piaţă a volumului "Eu, fiul lor”, semnat de scriitorul şi disidentul politic Dorin Tudoran (în fond, o chintesenţă a dosarului pe care Securitatea lui Ceauşescu din România comunistă i l-a întocmit, ani de-a rândul), în care apar referiri la Mihai Botez (prieten de-ai lui Dorin Tudoran).

Dincolo de divergenţele dintre Magda Botez şi Dorin Tudoran, afirmaţiile pe care doamna Magda Botez le face în articolul său vin să îngreuneze şi mai mult dosarul cu dezvăluiri legate de istoria post-decembristă a României, cu atât mai mult cu cât doamna Botez a fost numită consul general al ţării noastre la Montreal după Revoluţia din 1989. De aceea afirmaţiile sale capătă altă încărcătură şi merită o altfel de atenţie. În consecinţă, şi solicitările făcute de Dorin Tudoran unor personalităţi politice care au ocupat posturi-cheie în stat în 1995, la momentul la care a survenit moartea ambasadorului Mihai Botez la spitalul Elias din Bucureşti, de a exprima un punct de vedere în legătură cu afirmaţiile doamnei Magda Botez sunt îndreptăţite şi le preluăm mai jos. Este vorba, în fond, despre istoria recentă a României.

În articolul său, doamna Botez afirma: "Mihai (Botez - n.r) vorbea despre el însuşi, de faptul că a fost o persoană indezirabilă în timpul comunismului şi de un paradox aparent: a rămas o persoană incomodă. Cât de <> era aveam să aflu în iulie 1995, când Mihai a fost asasinat la Spitalul El