Îl înşală Ela din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" - romanul lui Camil Petrescu - pe Ştefan Gheorghidiu?
Nu ştim. Şi nu vom şti niciodată. Pentru că noi, cititorii romanului, avem doar perspectiva lui Ştefan Gheorghidiu asupra Elei. Dată fiind formula romanului, cea de proză zisă şi subiectivă, n-avem perspectiva a ceea ce face, în realitate, frumuşica nevastă a eroului.
E Bogdan Olteanu un antiamerican? Nu ştim şi nu vom şti niciodată dacă ne rezumăm la lectura Telegramei. Ştim doar că, în viziunea ambasadorului american la Bucureşti, Bogdan Olteanu e antiamerican.
Ca orice roman de acest gen, cel semnat de Camil Petrescu dă seama însă de personalitatea lui Ştefan Gheorghidiu. Asemănător, Telegrama ambasadorului dă seama de personalitatea diplomatului. Din lectura Telegramei noi aflăm astfel ce înţelege un trimis al SUA la Bucureşti prin a fi politician român antiamerican. Şi astfel, dacă ar fi să procedăm la o investigaţie aceasta ar trebui să aibă drept ţintă nu chestiunea dacă Bogdan Olteanu e antiamerican, ci chestiunea cum s-a format această părere a domnului diplomat, vom observa, de îndată, că ambasadorul trage această concluzie din iniţiativa lui Bogdan Olteanu de a cere retragerea trupelor româneşti din Irak. E însă neapărat un antiamerican un politician care cere retragerea trupelor ţării sale din depărtarea de bazar pe care o reprezintă Irakul? Fireşte că nu. Un politician poate formula o astfel de cerere din o mie şi una de motive. Printre aceasta s-ar putea număra şi conştiinţa interesului naţional. Ambasadorului american nu-i trece prin cap un astfel de motiv. De ce? Pentru că el, reprezentantul Americii fiind, nu-l interesează dacă pentru România e bine sau nu să aibă trupe în Irak. Pe el - care întruchipează poziţia Americii faţă de România, dar şi faţă de alte state ale lumii - îl interesează doar ca România
