Manualele de istorie i-au ignorat cu desavarsire, intentionat sau nu, continuand mentalitatea propagandei de partid, astfel incat, astazi, luptatorii anti-comunisti din munti sunt asemenea unor fantasme, imagini neclare ale unor oameni care au indraznit sa creada in demnitate unui popor si, pentru acesta indrazneala, au fost aruncati in afara istoriei.

La mai bine de 20 de ani de la caderea comunismului in Romania, regizorul Constantin Popescu reuseste sa aseze pe marele ecran povestea grupului de rezistenta Carpatin Fagarasan condus de Ion Gavrila Ogoranu, aducand in prim plan atitudinea de opozitie a unor oameni care s-au dedicat luptei impotriva opresiunii totalitare.

"Portretul luptatorului la tinerete" este doar prima parte a trilogiei "Aproape Linste", dedicata luptatorilor din rezistenta anti-comunista. A doua parte ii va avea in prim plan pe Elisabeta Rizea si Gheorghe Rizea, iar ultima parte se va referi la fratii Arnautoiu si gruparea "Haiducii Muscelului".

"Portretul luptatorului la tinerete" este axat, in mare masura, pe scene de actiune, confruntari directe intre fortele de Securitate si partizani, si pe construirea imaginii liderului carismatic in persoana lui Ion Gavrila Ogoranu.

Totodata, tensiunea filmului se naste din jocul constant "de-a soaricele cu pisica", rolurile alternand intre securisti si partizani, fiecare parte incercand sa se contracareze reciproc si sa demonstreze ca detine controlul terenului de lupta.

Dramatismul actiunii este obtinut prin ilustrarea destinului tragic al luptatorilor din munti, prin moartea sau capturarea lor, marea majoritate a acestor "reusite" ale Securitatii avand la baza tradarea partizanilor de catre colaboratorii din sate.

Concentrat in jurul luptei anti-comuniste filmul nu reuseste sa accentueze pe deplin caracterul national, crestin si mo