"Călău" al Ceauşeştilor şi „gropar" al dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei. Luptător pentru dreptate şi renegat. Etichete ferme şi contrare atribuite unui singur personaj: generalul în rezervă şi fostul magistrat Dan Voinea, acuzator public în procesul cuplului Ceauşescu.
La 21 de ani de la judecarea şi executarea Ceauşeştilor, Dan Voinea rememorează acel moment într-un interviu acordat în exclusivitate pentru romanialibera.ro.
Generalul rămâne pe poziţii în ceea ce priveşte soarta dictatorului: trebuia executat. El spune însă că nici personajele din jurul lui Nicolae Ceauşescu nu trebuiau cruţate.
Cum aţi ajuns procuror în procesul cuplului Ceauşescu în condiţiile în care nu aveaţi mult peste 10 ani de profesie în momentul 25 decembrie 1989?
Dan Voinea: Eu am terminat Facultatea de Drept în 1977 şi după aceea am fost repartizat la Parchetul Civil Urziceni, apoi la Săftica. Trebuia să fac naveta şi mă trezeam pe la 5.30 dimineaţa ca să fiu la 7.30 la serviciu, că pe vremea aceea nu aveai voie să întârzii. Mă săturasem de programul ăla, aşa că în 1982 am dat examen să devin procuror militar la Bucureşti. Am reuşit.
Eu intrasem în profesie din pasiune, fără să fac şcoala de ofiţeri, ci doar un stagiu militar normal, de un an şi patru luni.
Implicarea mea în evenimentele din decembrie 1989 a început pe 22, când am demarat anchetarea lui Tudor Postelnicu, pe atunci ministru de Interne şi membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român.
Deci deja îmi asumasem un risc pentru că nu aveam de unde să ştiu cum urma să se termine Revoluţia şi cine avea să câştige. Oricum, eu eram tânăr atunci, aveam 39 de ani. Iar procurorii mai în vârstă se ţineau departe de astfel de cazuri. Eu, din contra, când am văzut că se trage la Sibiu am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe Aurel Dragomir, comandantul garnizoanei din oraş, să-i zic că o
