La două decenii de când ne-am recâştigat dreptul de a ne decora brazii cu îngeraşi şi de când putem vorbi despre semnificaţia creştină a Crăciunului fără invenţii comuniste de sorginte păgână, umbrele trecutului persistă. Sursa: EVZ
N-am fi căzut, iarăşi, în păcatul de a privi înapoi cu mânie dacă prezentul nu ne-ar fi oferit un alt prilej. Dar când să consemnăm că Moş Gerilă nu mai locuieşte aici, iar la mormintele soţilor Ceauşescu, în 2010, sunt mai mulţi ziarişti decât nostalgici, o stafie stalinistă îşi face simţită prezenţa pe aceste meleaguri.
Mai întâi s-a sesizat Cristian Tudor Popescu. Într-un alt soi de "Colind", ziaristul evocă una dintre cele mai sinistre figuri ale literaturii române ("deşi e născut Moscovici/ Solomon/ pe numele mic", ţine să sublinieze CTP): "brăduleţ, brăduţ drăguţ/ scria A. Toma/ şi toţi murmurau asta/ în anii ’50/ ninge peste tine/ haide, vino-n casa mea/ unde-i cald şi bine".
"Brăduleţ, brăduţ drăguţ..." Îl poţi socoti un vers naiv şi nostim, demn de o poezie pentru copii. Îl auzim recitat chiar şi într-o reclamă la televizor, făcută în cheie umoristică de nişte băieţi care, ca tot publicitarul "trendy", nu pot fi suspectaţi că ar fi împovăraţi de trecut. Unde mai pui, versul a fost parodiat şi ieri, la Realitatea, în "Pluguşorul politic 2011"! În fapt, chiar e o poezie pentru cei mici.
Se intitulează "Cântecul bradului" şi a făcut furori în România comunistă. Continuarea poeziei nu e însă doar stupidă, ci şi ticăloasă: "Pom de anul nou te fac/ O, ce bucurie!/ Cu beteal-am să te-mbrac/ Şi steluţe o mie". Pardon, ce fel de pom?! De ce s-ar împodobi bradul cu ocazia Anului Nou? Răspunsul e simplu: din cauza stalinismului, trecând prin perioada ceauşistă în care actorul Radu Gheorghe îşi căpăta porecla de "brăduleţ" după un scheci parodic la televiziune având în prim-plan aceleaşi stihuri roşii,
