O capră simpatică, de criză, am întâlnit deunăzi la Iaşi. Colinda, departe de urs, aproape de sufletul ţăranului înţepenit de frig. "Scăpase" printre tarabele cu zarzavaturi, printre pătrunjel şi cartofi. De fapt, intrase din proprie iniţiativă în joc pentru a căpăta un ban cât de cât muncit.
Spectacolul se derula cu o zi înainte de Crăciun în Piaţa Nicolina din Iaşi. Sărăcuţă tare, îmbrăcată sumar, dar gătită în nelipsita-i beteală, juca şi pe un pol sau o legătură de ridichi. Recompensată ca în vremuri de criză, cu câte o legătură subţire de roni, primea, la barter, ceapă sau morcovi. Da, chiar aşa, accepta şi o astfel de plată! În plus, o mai dureau şi măselele, întrucât cu o seară înainte stăpânul său (de sub bărbia ţepoasă), în pauza dintre două zile de reprezentaţie, înnoptase direct pe scaunele îngheţate ale Gării Iaşiului.
Trupa fusese nevoită să cumpere bilete de călătorie chiar dacă nu a plecat nicăieri, şi asta pentru ca membrii săi să fie lăsaţi să înnopteze în gară. O noapte obosită şi tristă, de artist. În clădirea de lângă liniile ferate, ca să aibă de mâncare, membrii trupei a trebuit să cânte. Şi-au încălzit sufletele, însă degetele le-au înţepenit pe instrumentele sărace, cârpite, rupte şi sudate pe alocuri, chiar înnădite cu câlţi, dar unite de sudoarea trudei, a tenacităţii. Au cântat şi au jucat până s-a crăpat de ziuă. Apoi au plecat cu jocul caprei prin cartierele Iaşiului.
"Capra mică din Valea Mare" este o formaţie artistică formată din şapte oameni, dintre care şase instrumentişti şi cel care mânuieşte, în costumul special, capra. Piesele de bază sunt Sorinel puştiul, nu, nu e vorba de cunoscutul manelist, ci de un trompetist de 12 ani din Valea Mare (Vaslui): un fel de Michael Jackson al formaţiei, dar şi Culai şi Aurel Manolache, veteranii formaţiei, trombonist, respectiv clarinetist. Însă importanţi î
