O disputa jucata in fata reflectoarelor, dublata de o dezbatere interna la fel de serioasa, macina in aceste zile principalul partid de guvernamant: cum se poate impaca ideea Monicai Macovei ca persoanele suspectate de a fi savarsit fapte penale sa fie date afara, cu necesitatea controlarii fenomenului care ar putea urma?
Dorinta europarlamentarului are foarte mare aderenta, dar prea putini sunt cei care au taria sa o sustina public. Motivul? Starneste un frison general. Foarte multi se tem de forta precedentului, considerand ca s-ar putea ajunge la o vanatoare de capete, cu consecinte imprevizibile. Si odata starnit, bulgarele nu se va opri decat la picioartele unor personaje care traiesc din leafa din care n-au reusit sa se imbogateasca precum restul colegilor. Si ce ar mai ramane din PD-L?
Pe considerentul ca orice membru de partid cu dosar penal poate fi exmatriculat, oricine ar putea formula o plangere la Parchetul General, iar procurorii ar trebui sa-i puna numar si sa-i dea curs. Pana la demonstrarea nevinovatiei, care in Romania dureaza ani de zile, stampila este pusa, si nu s-ar mai gandi nimeni ca exista si institutia plangerii pentru denunt calomnios.
Totodata, ma indoiesc ca tabara care sustine ca prezumtia de nevinovatie trebuie respectata chiar moare de grija democratiei. Daca ar fi asa, canalele media nu ar fi inundate de fragmente din dosare in momente cand ancheta este secreta. Nu s-ar face dreptate la televizor, institutiile statului ar fi lasate sa lucreze. Deci povestea este doar pentru naivi.
Fara indoiala ca si Macovei realizeaza ca urmarile pentru partid pot fi catastrofale, din punctul de vedere al opozantilor ideii sale. Dar europarlamentarul vorbeste in numele certitudinii ca daca ar porni actiunea de curatenie, PD-L ar putea scapa de stampila de continuator al practicilor pesediste, pe care le