In Valea Jiului, restructurarile din minerit au insemnat declinul economic al regiunii, avand in vedere ca, potrivit datelor statistice, aproape jumatate din salariati erau angajati in industria miniera.
In 8 septembrie 1997 si 8 iunie 1999 au fost disponibilizate din unitatile CNH aflate in Valea Jiului 18.343 de persoane.
In absenta unor programe economice alternative de dezvoltare regionala, strategia aleasa de guvern pentru a reduce costurile sociale inerente acestei pierderi de locuri de munca prin acordarea salariilor compensatorii a fost extrem de eficienta pe termen foarte scurt si dezastruoasa pe termen mediu si lung.
Intr-o zona muncitoreasca, in care oamenii au fost invatati doar sa lucreze fizic, sa li se dea de lucru si sa astepte o rasplata a muncii, fara sa-si asume vreo responsabilitate, disponibilizatii nu au stiut ce sa faca cu banii decat sa-i cheltuiasca pe tot felul de lucruri.
Declinul Vaii Jiului
In august 1997, Guvernul Ciorbea a dispus disponibilizarea a mii de mineri, crezand ca acestia se vor apuca de alte meserii sau, cu banii obtinuti, se vor intoarce de unde au venit.
Cand s-au vazut cu banii in buzunar, fostii mineri, dezradacinati, care nu stiau sa faca altceva si nu acceptau ideea de a lucra in alta parte, au ramas in Valea Jiului, ingrosand randurile somerilor.
Multi disponibilizati au incercat sa se privatizeze, insa lipsa de experienta intr-o economie de piata si-a spus cuvantul.
In plus ajutorul, pe care il asteptau de la specialistii in domeniu, pentru care s-au alocat chiar si niste fonduri din afara, promis de guvernanti, a intarziat sa apara.
La vremea respectiva, toate magazinele de electronice din Valea Jiului au inregistrat vanzarii fabuloase, dar, in scurt timp, mii de oameni s-au trezit ca nu mai au bani nici macar d
