Suntem obisnuiti sa apreciem valoarea alimentelor din punctul de vedere al cantitatilor de substante nutritive continute de acestea: proteine, fier, vitamine, carbohidrati, lipide, calciu, altele. Orientalii au o alta filosofie privind alimentele.
Ei prefera sa observe comportamentul uman dupa ce alimentul respectiv a ajuns in corp. Unele alimente activeaza metabolismul, altele il incetinesc; unele alimente genereaza caldura in corp, altele incetinesc procesul termic; anumite alimente hidrateaza, altele usuca; unele hranesc rinichii, altele ficatul, pancreasul, splina sau inima.
Principiul de baza al alimentatiei orientale ne invata sa mancam in conformitate cu ceea ce suntem. Pentru chinezi nu exista diete generale, aplicabile tuturor, sau unei categorii de oameni - de exemplu cei atinsi de o anumita boala.
In conceptia traditiei chineze, fiecare persoana are o constitutie unica, deci nevoile sale nutritive sunt strict individualizate. O persoana cumuleaza un complex de principii, in general opuse unele altora: exces-deficienta, cald-rece, violent-lent, uscat-hidratat.
Proportia cu care cele doua principii se instaleaza in organism determina dezechilibre intr-un organ, un element sau un lant de organe. Arta de a armoniza aceste sabloane determina dieta potrivita unei anumite persoane, unei anumite stari de sanatate sau in caz de boala.
Ceea ce este cat se poate de potrivit pentru o persoana ar putea fi distructiv pentru alta, influenta exercitandu-se nu prin mijloacele clasice, chimice, ci cele functionale.
Ca urmare, in timp ce un produs european este etichetat cu indicarea continutului de calorii, proteine, grasimi, glucide, lipide, pe eticheta unui produs chinezesc vom putea citi referiri la faptul ca sardinele sunt neutre sub aspectul
temperaturii, ca au un gust sarat sau dulce, ca hra