Fiecare generație se crede mai inteligentă decât cea de după ea. Bine, și decât cea dinaintea ei, dar să zicem că asta e oarecum normal. Vă amintiți de celebra replică “tineretul din ziua de azi…”? Ei, nici noi nu suntem mai breji. Le plângem soarta copiilor din ziua de azi care nu știu ce înseamnă să “ieși pe-afară” și să te joci în zăpadă sau praf, dar, mai ales, ne întrebăm ce se va alege de tinerii ăștia care nu pun mâna pe o carte.
Generația următoare va mai citi, așa ca noi, cărți prăfuite și fără coperți, într-o ortografie pe care Academia a schimbat-o deja de câteva ori până acum? Vor mai însemna ceva Habarnam, Cepelică și Cei Trei Grăsani pentru ei? Va mai colecționa cineva Jules Verne așa cum o făceam noi? Cireșarii mai au vreo relevanță pentru generația care nu a prins cravatele roșii de pionieri? Probabil că nu, dar după o raită prin pivniță am decis să le păstrez pe toate cărțile astea, indiferent de starea jalnică în care se aflau, după sute de răsfoiri. Comorile copilăriei noastre sunt gunoi pentru următoarea generație, iar comentariile de aici, mi-au demonstrat-o din plin. “Comoara din insulă” e ”cea mai naspa carte e super plicti si farra suspans de acea o recomand tocilarilor”, sau este “cea mai plyctys carte treb rezumat urgent!!!”, sau “ii cea mai naspa carte din lume mii si scarba cand o vad cand am cititt primele 22 randuri am umplut un lighian cu voma”.
Să nu ne credem însă mai deștepți decât ei: copiii sunt copii. Iar noi nu prea aveam de ales: desene animate nu erau la tv, video avea cam 0,1% din populație, așa că aveam două variante: afară la joacă, sau înăuntru cu cărțile. Ce ar trebui să ne încurajeze? Succesul iPad, de exemplu. Cărțile prăfuite vor dispărea cu siguranță, dar asta nu înseamnă că vor dispărea oamenii care gândesc. Iar micii comentatori “plyctysiți” de mai sus probabil că sunt viitorii postaci de pe forumur
