Cuisoarele, numite asa dupa asemanarea izbitoare cu cuiele mici, sunt mugurii uscati ai unui arbore originar din Insulele Moluce, ale Indoneziei, de fapt, niste lujeri asemanatori vitei de vie.

Impreuna cu alte mirodenii, cuisoarele au inceput sa fie transportate si comercializate in intreaga Asie si in Europa inca inainte de Christos. Referiri la cuisoare se fac in epopeea indiana Ramayana, scrisa undeva prin anul 200 i.Hr. Vechii chinezi mestecau cuisoarele pentru a da respiratiei un miros placut.

Cuisoarele au o aroma speciala, usor de recunoscut, putin intepatoare si un gust deosebit. Se folosesc la prepararea unor fursecuri, compoturi sau a unor mancaruri traditionale. La noi, este de neconceput o cana de vin rosu, fiert, fara aceasta mirodenie care odata cu aburii vinului parfumeaza incaperea.

Un studiu recent, realizat la Universitatea Miguel Hernandez din Spania, ale carui rezultate au fost publicate in revista Flavour and Fragance Journal, arata ca, intre mirodenii, cuisoarele detin suprematia la capitolul antioxidanti.

Echipa de cercetatori condusa de doctorul Juana Fernandez-Lopez a ajuns la aceasta concluzie dupa ce, in paralel, a analizat, pe langa cuisoare, proprietatile mai multor plante aromatice, precum rozmarinul, cimbrul, oregano, salvia.

In ceea ce priveste efectele terapeutice, cuisoarele sunt recunoscute pentru efectele antiviral, antibacterian, antiseptic, imunostimulent. Ca analgezic, cuisoarele sunt folosite in stomatologie.

Inhalatiile cu decoct de cuisoare calmeaza tusea si crizele de astm. Se face un decoct din zece cuisoare fierte intr-o jumatate de litru de apa. Aburii emanati se inspira de mai multe ori pe zi.

Infuzia de cuisoare se foloseste pentru gargara si calmarea durerilor gingivale. Se toarna 200 ml de apa clocotita peste patru cuisoare, dupa care