Viaţa Marianei Herera este o lecţie de viaţă, moarte, curaj şi despre cum să mergi mai departe. A supravieţuit printr-un miracol „interogatoriilor“ din morga Spitalului Timişoara, în 1989, după ce a fost împuşcată de două ori.
Mariana Herera munceşte an de an, ca voluntar, în taberele organizate pentru copiii eroilor morţi în decembrie 1989.Mariana Farcău avea 29 de ani când a fost împuşcată, de două ori, în ziua de 17 decembrie 1989, în Timişoara.
„Fraţii mei fuseseră arestaţi. Am umblat ca o nebună toată ziua cu gândul să ajung la ei. Adunasem un grup de studeţi şi, în jurul ore 17.00, ne îndreptam spre sediul Securităţii, care era pe cealaltă parte a Begăi, peste podul Decebal. Luasem drapelul şi de nervi, cum l-am smuls de pa Prefectură s-a rupt stema, gest care ulterior avea să devină semnul democraţiei abia câştigate. Am încercat să forţăm cordonul de militari. Acolo s-a întâmplat“, povesteşte ea.
Mariana a fost împuşcată de două ori, fiecare glonţ venind din alt pistol, aşa cum avea să se stabilească ulterior. „Am avut două gloanţe, unul în mână unul, în abdomen. Unul era de mitralieră iar celălalt de pistol, de Securitate“, spune Mariana. A rămas prăbuşită la pământ şi a supravieţuit doar pentru că, la câteva ore, i-a văzut pe brancardieri adunând răniţii. A reuşit să îi strige. „Luaţi-o şi pe asta că nu e moartă“, a spus unul dintre ei. A supravieţuit printr-o întâmplare norocoasă după ce regimul Ceauşescu a căzut, iar ea a fost transferată la spital din Bucureşti iar de acolo, preluată prin Crucea Roşie internaţională şi dusă la tratament în Franţa.
Amintiri dureroase
A fost implicată în nenumărate asociaţii de revoluţionari şi a luptat pentru drepturile lor şi pentru aflarea adevărului, chiar dacă nu i-a plăcut să îşi asume un rol de lider. Nu a uitat niciodată că există încă zeci de familii din Timişoara care nu ştiu ce s-a î