Pe când lătrătorii de serviciu fac spume la gură imputându-i lui Emil Boc salturile de la balcon ale unor sinucigaşi ori moartea unor bebeluşi într-un incubator de spital, ca şi cum şeful Guvernului ar fi responsabil de toate păcatele acestei ţări populate cu douăzeci de milioane de îngeri, puţini observă că sub umbrela Palatului Victoria se derulează afaceri strigătoare la cer.

Dând populismul la o parte, putem înţelege că Guvernul este nevoit să taie din salarii, să reducă numărul bugetarilor, să mărească impozitele, taxele, accizele, să elimine o serie de ajutoare sociale. Unele măsuri sunt nu doar necesare, ci şi bine-venite, pentru a pune capăt şmecheriilor care au transformat statul în vacă de muls de către tot felul de „descurcăreţi".

Am înţeles, trebuie să strângem cureaua. În aceste condiţii însă, şi statul trebuie să se comporte impecabil în administrarea banului public. Or, la acest capitol, domnul Boc se află într-un ofsaid mare cât casa.

Doi sunt robineţii prin care miliardele se scurg în buzunarele „băieţilor deştepţi": energia şi autostrăzile. Amândouă sunt administrate direct sau indirect de Guvern, prin autorităţi special create sau prin companii de stat. Dacă la nivel de guvern ar exista suficientă voinţă politică de a salubriza aceste zone, de a le scoate din spectrul afacerilor oneroase, cangrena ar fi eliminată rapid. Nevoia de corectitudine păleşte însă în faţa fascinaţiei unor sume cu şase-şapte zerouri. În euro, nu în lei!

Hidroelectrica tocmai se pregăteşte să vândă către combinatul ArcelorMittal Galaţi (fostul Sidex) o cantitate uriaşă de energie, 1.752.000 MWh, la preţul minim pe care centralele hidroelectrice pot să-l ofere: 130 lei/MWh. Avem de-a face, aşadar, cu o afacere de 227,75 milioane de lei, echivalentul a 53 de milioane de euro.

Problema e că Hidroelectrica şi-a vândut deja, pe bază de contr