Localnicii din comuna Ceanu Mare şi-au înregistrat la OSIM turta a cărei reţetă este păstrată din generaţie în generaţie. Palaneţele serveau, pe vremuri, drept merinde pentru bărbaţii care plecau în zori de zi la muncile câmpului. Acum, ele se fac cu umplutură de caş sau de varză.

Gospodinele din comuna Ceanu Mare, judeţul Cluj, au păstrat cu sfinţenie până în zilele noastre reţeta plăcintelor care cântăresc un kilogram, se coc doar pe vatră şi sunt umplute cu un amestec de caş, brânză de oaie şi ouă.

În timpul posturilor de peste an, umplutura palaneţelor constă în varză călită în ulei, cu sare şi piper, sau în mere ori prune uscate, ţinute în apă o noapte întreagă.

„Am fost şapte copii acasă, erau vremuri grele pe atunci. Mama ne-o învăţat, pe mine şi pe surorile mele, să frământăm aluatul, să pregătim umplutura pentru palaneţ, să pregătim cuptorul de afară. Tata asta-şi ducea de merinde la lucru, pe câmp", îşi aminteşte Maria Păcurar (62 de ani), o gospodină din satul Boian, comuna Ceanu Mare, care pregăteşte, măcar o dată pe săptămână, delicioasele plăcinte.

Necesitate ridicată la rang de delicatesă

„Palaneţele au apărut din necesitate, reţeta lor este veche de sute de ani. Dacă, la început, palaneţele se coceau pe plită, fără umplutură, pentru a le mai astâmpăra foamea pruncilor până era gata pâinea din cuptor, în ultimul secol acestea au suferit unele schimbări", explică dascălul pensionar Remus Hădărean, cel care a scris mai multe cărţi despre istoria comunei în care s-a născut şi a crescut.

Potrivit acestuia, umplutura palaneţelor a apărut în perioada interbelică. „Comuna noastră avea cele mai multe animale din judeţ. Oamenii nu prea aveau ce face, pe atunci, cu produsele lactate. Caşul şi brânza de oaie au ajuns, astfel, să le folosească pentru umplutura palaneţelor", adaugă Hădărean.

Acum, în Ce