Născut la Satu Mare şi emigrat în America în '64, actualul preşedinte al lui Washington Wizards îşi aminteşte cu plăcere de partidele de fotbal de lîngă Someş şi de excursiile la Marea Neagră

Un interviu în Statele Unite se planifică din timp. Mai ales cînd de partea cealaltă a receptorului se află preşedintele lui Washington Wizards, un om care se plimbă între Coastele de Est şi Vest ale ţării şi schimbă fusurile orare mai des ca pe şosete.

După cîteva zile de aşteptare, vine însă şi răspunsul mult aşteptat: "Domnul Grunfeld aşteaptă azi să-l suni". Mesajul e transmis de Brian Sereno, directorul de comunicare. Cel care pînă să-ţi ofere un număr de telefon din 7 cifre, căruia trebuie să-i adaugi doar prefixul SUA, 001, şi cel al Washington-ului, 661, are misiunea de a te informa că omul numărul 1 în club are un program încărcat.

La Bucureşti este ora 17. Scazi 7 şi obţii ora din Washington DC. "Ernie" Grunfeld tocmai a luat micul dejun.

- Domnule Grunfeld, mai ştiţi româneşte?

- Nu prea am ştiut niciodată. Ştiu doar maghiara pentru că am locuit lîngă graniţa cu Ungaria.

- Ce vă mai amintiţi despre ţara în care v-aţi născut?

- Am încă în minte imaginea oraşului Satu Mare, ştiu că mergeam în vacanţe cu părinţii la Marea Neagră. Mă distram pe cinste în fiecare zi cu prietenii mei. Jucam toată ziua fotbal lîngă Someş. Ştii rîul ăsta, nu?

- Da. Dar dacă vă plăcea atît de mult fotbalul, cum de aţi devenit jucător de baschet profesionist?

- Toţi cei din New York jucau baschet, aşa că m-am apucat şi eu. Trebuia să mă integrez în noua comunitate.

"Am plecat la 9 ani"

- Acolo aţi ajuns prima dată după ce aţi emigrat?

- Da, am plecat în '64, cînd aveam doar nouă ani. Făceam parte dintr-o familie de evrei. Trebuia să ajungem iniţial în Israe