Programul de Protecţie a Martorilor există în România din primăvara anului 2003, fiind înfiinţat în urma recomandărilor Uniunii Europene.În prezent, prin acest program beneficiază de protecţie specială între 50 şi 70 de persoane care deţin informaţii importante în dosare grele în care sunt investigate cazuri de crimă, de corupţie, trafic de droguri sau de peroane.
Secretul este cuvântul-cheie când vorbeşti despre protecţia martorilor. Discreţia ofiţerilor care au în „tutelă” un astfel de martor este maximă şi nu permite decât informaţii aproximative, nimic nu se confirmă şi nimic nu se infirmă.
„Atunci când lucrezi cu viaţa oamenilor aflaţi în aceste condiţii orice scurgere de informaţie poate fi, teoretic, fatală persoanei protejate. Până acum nu am avut cazuri în care să i se întâmple ceva martorului care a «scăpat» informaţii. Scurgeri de informaţii au fost, dar ofiţerii noştri noştri sunt foarte bine antrenaţi. Dacă martorul îşi divulgă identitatea sau calitatea sa, atunci o face pe riscul lui“, spune directorul Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor (ONPM).
Şeful Oficiului Naţional pentru protecţia Martorilor este un poliţist cu ştate vechi. Cunoaşte toate tertipurile criminalilor şi are în spate o experienţă de şate ani la Crimă Organizată, în cadrul Poliţiei Capitalei, unde a lucrat la cazuri cu rezenonanţă. A debutat cu dosarul uciderii Mihaelei Runceanu, iar de şapte ani este angajat al Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor.
„Turnătorii“ din umbră
O viaţă nouă, ruptă din decorul obişnuit i-ar putea atrage pe mulţi care cred că deţin mărturii esenţiale despre vreun inculpat într-un dosar important de corupţie, de trafic de droguri sau de persoane, dar propunerea de includere în acest program vine din partea magistraţilor. Apoi, urmează o evaluare a cazului şi într-un final Oficiul Naţional pent
