Emil Boc simte probabil abia acum ca au venit Sarbatorile. Curtea Constitutionala a dat lumina verde legilor salarizarii si bugetului, asa ca riscul intreruperii acordului cu FMI si al pierderii urmatoarei transe a disparut.
Daca aceste legi n-ar fi intrat in vigoare la 1 ianuarie, rezultatele ar fi fost tragice nu numai pentru guvern si PD-L, ci pentru Romania in ansamblu. Caci, fara acord, ramaneam fara posibilitati de finantare la costuri cat de cat suportabile, iar Guvernul ar fi avut de ales intre a angaja imprumuturi la dobanzi foarte mari, si acelea cu mare dificultate, sau a inceta sa-si mai plateasca obligatiile.
Dincolo de asta ramane de vazut daca cele doua legi si bugetul sunt, intr-adevar, viabile si realiste. Experienta ne da motive de suspiciune. Sa ne amintim ca anterioara lege a salarizarii bugetarilor, adoptata tot prin asumarea raspunderii Guvernului, s-a dovedit atat de proasta incat a fost practic inaplicabila. Nu sunt prea multe motive de optimism nici de aceasta data, cat timp ea a fost elaborata si adoptata cu sufletul la gura, tot sub presiunea unui termen ultimativ al FMI.
La fel si cu bugetul, care, in mod normal, ar fi trebuit trimis in Parlament nu in decembire asa cum s-a intamplat, ci inca de la mijlocul lui octombrie, cel mai tarziu. Analistii economici sunt, de altfel, foarte sceptici in privinta viabilitatii calculelor, cat timp bugetul este fundamentat pe venituri bugetare cu mult mai mari decat anul acesta.
De unde aceste venituri cat timp, in cel mai bun caz, vom avea o crestere economica extrem de timida? Greu de explicat, dar, ma rog, minuni s-au mai vazut.
Ce e mai rau este ca, si in cazul celor doua legi cerute de FMI si in alte multe, enorm de multe alte situatii, Romania ramane tributara sindromului studentului lenes, care invata mereu in ultima clipa, doar de frica