În anii '80, a fost urmărit de Securitate pentru că era bănuit de instigare împotriva regimului, iar în '89 a fost printre primii care au ieşit în stradă pentru a-i susţine pe revoluţionarii de la Timişoara.

Constituirea sindicatului liber „Solidaritatea" din Polonia în 1980, care a dus la prăbuşirea comunismului, a constituit pentru Vasile Stan momentul decisiv pentru a-şi da seama că fenomenul urmează să se producă şi la noi în ţară. „Ne strângeam grupuri de persoane şi stăteam de vorbă despre ce se întâmpla în jurul nostru, ascultam Europa Liberă şi schimbam opinii. Acest lucru a fost suficient pentru a atrage atenţia băieţilor de la Securitate", spune Vasile.

Interogat de Securitate

Din 1980 şi până în 1989, Vasile Stan a fost chemat periodic pentru a da raportul şi a fi întrebat despre lucrările congresului partidului comunist. Pentru a scăpa, bărbatul spunea că nu face politică şi nu organizează întâlniri pentru a submina puterea. Acest lucru nu l-a scutit de ameninţări şi urmăriri, până pe 22 decembrie 1989.

Deşi au trecut 21 de ani de atunci, Vasile Stan îşi aminteşte cu exactitate tot ce s-a întâmplat în acele zile de parcă s-ar fi petrecut ieri. Lucra la uzina „1 Mai", la secţia de maşini unelte.

Pe 21 decembrie, în momentul în care a vizionat la televizor, alături de alţi colegi din secţie, mitingul lui Nicolae Ceauşescu despre evenimentele din Timişoara, Vasile Stan a avut curajul să spună în faţa tuturor că preşedintele minte şi că la Timişoara sunt morţi. Imediat după aceea a sărit gardul uzinei, pentru că nu mai avea curaj să iasă pe poartă, şi-a dat întâlnire cu câţiva amici pentru a discuta ce e de făcut, iar seara a înnoptat la un prieten pentru că locuinţa sa era păzită de cei de la Securitate care vroiau să îl ridice. A doua zi de dimineaţă, a început să îi mobilizeze şi pe alţi colegi din fabrică pentru a se ală