Îi place presa scrisă sportivă şi a colaborat cu mai multe publicaţii locale fără a avea pretenţia să fie plătit, doar din plăcere.
Pentru Răzvan Căpraru jurnalismul sportiv reprezintă o plăcere, nu o sursă de venit. Proaspăt absolvent al Facultăţii de Jurnalism, târgovişteanul a colaborat cu mai multe publicaţii locale, fără a avea însă pretenţia să fie plătit pentru serviciile sale. Acesta spune că mai importante sunt experienţele prin care treci şi fascinaţia personală, decât banii. “La început nu eram sigur că vreau să fac o facultate de jurnalism. În clasa a XII-a a început să îmi placă mai mult literatura şi limba română şi din greşeală am dat peste cartea lui Mihai Tatulici despre cariera lui şi tot ceea ce a scris. Atunci a început să-mi placă ideea de a fi jurnalist şi am început să caut şi cărţi scrise de Turcescu. Când am ajuns la facultate a început să-mi placă din ce în ce mai mult jurnalismul”, povesteşte Răzvan Căpraru.
Îi place sportul încă din şcoala generală, de la paisprezece ani a început să joace fotbal şi tenis de câmp. Când juca Chindia în Divizia A, Răzvan nu lipsea la niciun meci pe care formaţia târgovişteană îl disputa pe teren propriu. “Mă duceam mereu cu tatăl meu şi cu câţiva prieteni mai ales atunci când Chindia juca cu echipele mari din Bucureşti, Rapid, Steaua sau Dinamo. Acum mă duc la meciurile de acasă ale Chindiei şi câteodată ajung şi în «Ştefan cel Mare» când joacă Dinamo”, spune târgovişteanul.
Îi place fotbalul mic
Îi place jurnalismul sportiv şi preferă presa scrisă, nu îi displace, însă, nici presa de televiziune sau de radio. Îl atrage ideea de a comenta meciuri la radio şi la televiziune. “Îmi place jurnalismul sportiv pentru că este dinamic, pentru că lucrez mai mult pe teren, în aer liber, şi pentru că interacţionez cu sportul care îmi place, adică fotbalul. Mă fascinează ideea că pot vo