Octogenarul a rămas orfan de tată de la vârsta de 4 ani şi a ales cariera militară ca să scape de sărăcie. A ajuns în Germania în anul 1943, iar un an mai târziu a fost trimis pe frontul de la Leningrad, în linia întâi.
Ioan Gheorghe a luptat de partea nemţilor dar a refuzat să mai facă acest lucru când a aflat că România a întors armele împotriva Germaniei naziste. Numit trădător de foştii camarazi, a fost închis în trei lagăre nemţeşti. Eliberat de sovietici, a fugit şi de aceştia pentru a nu fi trimis la reeducare în Siberia.
Întors în ţară, a reuşit să îşi păstreze verticalitatea chiar dacă vreme de peste trei decenii a fost bătut şi batjocorit de Securitate.
Ajuns la 88 de ani, giurgiuveanul trăieşte singur în căsuţa copilăriei sale de pe strada Soarelui, acolo unde a început să îşi scrie memoriile. “Regretul meu cel mare este că nu am avut noroc în viaţa asta. La fel de mult regret şi că nu am urmaşi” şopteşte bătrânul.
Nici în acest an nu a avut brad de Crăciun. Niciun colindător nu i-a trecut pragul în Ajun sau în Sfânta Zi a Naşterii Domnului. Frigiderul îi este mai mult gol şi funcţionează pentru o conservă şi o cutie cu margarină.
“Mâncare nu prea pot să fac. Nu rezist numai cu hrană rece aşa că dau un telefon şi comand şi eu o ciorbă sau nişte piure de cartofi. De Crăciun am comandat o porţie de sarmale şi o pulpă de pui. Mi-au ajuns două zile” povesteşte pensionarul care recunoaşte că de Sărbători se mai găsesc câteva persoane care îl vizitează şi îi mai aduc de mâncare. Una dintre persoane este Paul Burcea, cel mai bun prieten al său. “Paul n-a venit de Crăciun aşa cum obişnuia. Au trecut deja trei zile şi n-a apărut. Sper să nu i se fi întâmplat ceva” spune îngrijorat bătrânul. Şi-a transformat casa în muzeu
Căderea comunismului i-a luat o piatră de pe inimă giurgiuveanului. Prin intermediul scrisorilor acesta a înce
