Regizorul Alexander Hausvater transpune într-o manieră avangardistă tragedia scrisă de William Shakespeare şi, la final, spectatorii sunt rugaţi să părăsească sala în linişte. Sursa: ADI PÎCLIŞANSursa: ADI PÎCLIŞANSursa: ADI PÎCLIŞANSursa: ADI PÎCLIŞANSursa: ADI PÎCLIŞANSursa: ADI PÎCLIŞANSursa: ADI PÎCLIŞANSursa: ADI PÎCLIŞAN
1 /.
Teatrul Naţional din Timişoara a încheiat anul fulminant, cu o piesă marca Alexander Hausvater la care nu se aplaudă. Piesa "Iulius Caesar", de William Shakespeare, a avut premiera la mijlocul lunii decembrie şi va fi reluată pe 11, 14 şi 16 ianuarie, în Sala 2 a teatrului.
"«Iulius Caesar» este un spectacol-eveniment care pune întrebări şi somează o atitudine so cială asumată individual, concentrând în jurul textului elisabetan miza majoră a teatrului politic, a actualităţii acute, într-o analiză lucidă a mecanismelor puterii", explică Codruţa Popov, secretarul literar al Naţionalului din Timişoara.
"Un artist nu se gândeşte la simboluri"
"Iulius Caesar" reliefează într- o manieră avangardistă şi fără să dea verdicte mecanismele manipulării şi cumulul de evenimente obiective şi subiective care îl conduc pe un om al puterii pe drumul dictaturii, al crimei sau al genocidului. Aici intervine viziunea regizorului, plină de simboluri, care poartă publicul prin toată istoria dictaturii contemporane.
"Un artist nu se gândeşte la simboluri, se gândeşte la dinamismul evenimentului în sine. Fiecare lucru e arhetipic şi trebuie să atingă existenţa fiecăruia şi experienţa noastră", explică regizorul piesei, Alexander Hausvater.
Sirene în loc de aplauze
Un Răzvan Mazilu de nerecunoscut (Profesorul), un Matei Chioariu (Antoniu) care simte fiecare secundă din încărcătura rolului şi toţi ceilalţi 16 actori pentru care până şi culoarea unui guler întors are o noimă fac din piesă c