Întrebarea care se cere enunţată ar fi "Ce ne-a adus anul 2010?", dar întrebarea corectă este "Ce ne-a luat anul 2010?". Distanţa dintre cele două întrebări nu este mare, dar distincţia dintre ele semnificativă.

Am în vedere, când spun acest lucru, societatea brăileană, care reprezintă un caz aparte în geografia politică românească. O atenţie concentrată ne indică o insolită aşezare a societăţii brăilene: nu este o societate civilă, dar nici necivilă. Civilă nu poate fi, deoarece niciodată nu s-a articulat în clasa politică brăileană un discurs care să ducă la renaşterea unei astfel de noţiuni cu capacitatea de a deveni realitate. Nici necivilă nu este; în accepţiunea lui Stephen Kotkin (autorul unor extraordinare studii privind regimurile totalitare din Est), de pildă, "societatea necivilă" reprezintă clasa deţinătorilor de putere în nomenklatură. Transformarea istorică din 1989, în acest context, nu a fost caracterizată printr-o "explozie", ci printr-o "implozie", spune Kotkin, exponenţii nomenklaturii fiind, de fapt, adevăraţii gropari ai regimurilor comuniste şi principalii beneficiari ai privatizărilor sălbatice.

În Brăila, totul de bazează pe o mentalitate paternalistă, percepţia fiind exclusiv axată pe principiile de regim tribal. Ca aşezare într-un timp desluşit istoric, n-am ajuns nici măcar în feudalism, unde, în anumite conjuncturi funcţiona democraţia primitivă de "clasă". În regimul tribal, puterea este deţinută de o singură persoană. Este un principiu, fără îndoială, de o asemenea înspăimântătoare simplitate, încât este accesibil oricui. De aceea putem observa roind în jurul Puterii locale indivizi din cele mai variate şi confuze zone mintale, educaţionale şi sufleteşti: analfabeţi, doctoranzi, infractori, oameni onorabili, creştini revoluţionari, revoluţionari retrograzi, miliardari cu dificultăţi de înţelegere, poeţi nervoşi, şp