Urâtă meserie e cea a postacilor de partid. Deloc de invidiat chiar și pe vreme de criză. Cazul Adi Sobaru a căzut pentru ei mai mult decât nefericit. Au fost scoși la produs în Ajun de Crăciun și ținuți la datorie pe toată perioada Sărbătorilor. Articolele de pe VoxPublica, dar și de pe alte site-uri de știri, dezbateri sau bloguri, au fost urmate de sute și sute de comentarii. Mă rog, ”comentarii” e mult spus, pentru că cele mai multe dintre acestea au fost, pur și simplu, înjurături. La început la adresa autorilor care și-au ”permis” să comenteze cazul, iar apoi între postaci. Pentru că nu doar PDL și-a pus anonimii la bătaie.
De dimineața până seara și de seara până dimineața, înjurăturile au curs non-stop. Astfel, pe toată perioada Crăciunului, a ieșit la iveală tot ce a produs mai rău politica autohtonă. Citind toată mizeria care a răbufnit în subsolurile articolelor de pe online ai putea crede că ne aflăm în plin război. Dintr-un anumit punct de vedere, asta e starea generală a națiunii. Dar, din fericire, doar dintr-un anumit punct de vedere: cel al activiștilor și simbriașilor plătiți să înjure. Pentru că off-line cazul a fost discutat pe un cu totul alt ton. Și controversele nu au fost legate atât de justificarea ori semnificația în sine a gestului electricianului de la TVR, cât de impactul acestuia. Va reuși un asemenea gest să-i responsabilizeze pe politicienii români? A fost sau nu un gest care ar fi trebuit urmat de niște demisii de onoare? Va fi sau nu uitat (ori în cât timp va fi uitat) saltul de la balconul Parlamentului? Acestea au fost întrebările și disputele la care am asistat. Cum spuneam însă, fără înjurături, fără nervi, fără capete sparte.
Iar din ceea ce am auzit, efortul de a minimaliza cazul depus de reprezentanții puterii (efort care a implicat și menționata desfășurare de forțe a postacilor de partid) a fost în zadar. Cazu