Devenită a doua mare economie mondială şi din ce în ce mai solicitată atunci când vine vorba de guvernarea planetei, China a apărut totuşi în 2010 mai ales în postura unei ţări inflexibile şi izolate din punct de vedere diplomatic. Astfel că, în ciuda creşterii incontestabile a ponderii sale economice şi politice, relaţiile sale cu celelalte mari puteri s-au complicat.
După ce a detronat Franţa, Marea Britanie şi Germania, graţie unei creşteri economice de 10 %, China a detronat în 2010 şi Japonia, devenind astfel cea de-a doua mare economie a lumii.
Vocea sa este din ce în ce mai solicitată atunci când vine vorba de afacerile mondiale, mai ales în sânul G20, grupul celor mai mari economii ale lumii. Nivelul scăzut al monedei sale, Yuanul, a dominat reuniunile internaţionale iar deciziile sale în materie monetară au făcut să tremure marile pieţe bursiere dar şi preţul petrolului şi aurului. Un lucru s-a văzut clar în 2010 : China are o economie foarte importantă şi orice decizie luata de guvernul de la Beijing are repercusiuni asupra întregii planete.
Tot în anul care stă să treacă, plenara din octombrie a Partidului Comunist a pus la punct succesiunea preşedintelui Hu Jintao. Acestuia i-ar putea urma Xi Jinping, 57 de ani, care devine vicepreşedintele Comisiei militare a Comitetului central - organismul care deţine puterea în China. Această numire înseamnă, fără îndoială, că Xi Jinping va deveni secretar general al Partidului în 2012 şi apoi preşedinte al ţării în 2013.
În ciuda unei afişate "unităţi de monolit" ideologice, totuşi la plenara Partidului Comunist din octombrie, tot mai multe voci s-au ridicat pentru reforme economice şi politice. În acest context, atribuirea premiului Nobel pentru Pace dizidentului chinez Liu Xiaobo a fost foarte rău primită de Beijing şi a acoperit vocile celor din Partid care sunt pentru r
