În regiunea de Vest există sute de oameni care cerşesc mila statului. Tot aici, există însă şi oameni care pot şi vor să muncească, dar care se lovesc de un obstacol pe care nu îl pot învinge singuri: Codul Muncii.

Gabriela Ioana a învăţat din familie că „munca e sfântă”. Mama sa i-a arătat cum să folosească maşina de cusut, iar acum coase cu pricepere şi dă dovadă de o hărnicie rar întâlnită. „Îmi place să muncesc. Mi-ar plăcea să pot să fiu angajată, să am un salariu”, a spus tânăra care ia parte zilnic la activităţile Fundaţiei „Pentru Voi” din Timişoara. Cei care o coordonează spun că orice angajator şi-ar dori un salariat precum Gabriela, pe care au fost nevoiţi să o înveţe să facă pauze.

Gabriela Ioana este foarte pricepută la cusut

Cel puţin la fel de harnică precum Gabriela este Eugenia, o tânără de 28 de ani, care nu spune niciodată „nu” când vine vorba să facă curăţenie, să coasă sau să calce. „Nu există activitate pe care Eugenia să o refuze”, a explicat Marinela Ion, pedagog de recuperare în cadrul Fundaţiei „Pentru Voi”. Eugenia provine dintr-o familie cu mari probleme materiale şi ar vrea, mai mult ca orice, să poată munci legal, să primească un salariu şi să îşi ajute astfel părinţii şi fraţii. „Părinţii mei au nevoie să-i ajut, sunt săraci. Trebuie să cumpăr haine la nepotul meu”, a spus Eugenia. Iar dacă ar avea toţi banii din lume, Eugenia i-ar da familiei sale. Pentru ea ar păstra doar cât să-şi poată cumpăra un autobuz. „Îmi plac autobuzele. Autobuzele sunt viaţa mea”, a spus Eugenia.

„La muncă, nu la întins mâna”

Să muncească pentru a câştiga un ban cinstit a învăţat şi Oana, colegă cu Gabriela şi Eugenia la Fundaţia „Pentru Voi”. „Se trezeşte dimineaţa înainte de a suna ceasul, e foarte harnică”, a spus Aurelia Lazăr, mama şi tutorele Oanei. Tinerei de 34 de ani îi place să meargă la