Exista multe situatii unde performanta este direct proportionala cu numarul sefilor, in temeiul tendintei de specializare. Nu este cazul si in politica, unde frustrarile convertite in lupte pentru putere dau doar senzatia de expertiza. Dar tocmai in numele cresterii competitivitatii, Crin Antonescu isi doreste comasarea PNL si PSD.

O declaratie care vizeaza sporirea popularitatii sale, bazandu-se probabil pe faptul ca romanii isi doresc pace, in loc de cafteala. Asa e, dar aspiratiile lor se refera la relatia Putere-Opozitie, nu la intarirea acesteia din urma.

O formatiune politica noua, rezultat al comasarii PNL si PSD (DEX: a comasa - a uni, a strange laolalta, a grupa), ar trebui sa aiba un singur sef, maxim doi uniti in cuget si-n simtiri, pentru indeplinirea dezideratului. Situatia operativa, insa, va duce la infiintarea unui batalion de vicepresedinti si, contrar principiului care spune ca unde sunt mai multe capete exista sansa ivirii mai multor idei bune, forta politica comasata va demonstra contrariul. Si asta pentru simplul motiv ca operam cu politicieni romani.

Dar haideti sa spunem ca in batalionul de vici, interesul comun va potoli din necesitatea vascularizarii musculare. Asta insa numai pana la socotirea poderii interne, la viitoarele alegeri parlamentare, cand va incepe macelul.

Ce te faci insa cu cei din pole position? Isi imagineaza cineva, chiar si de dragul scopului Opozitiei, ca daca nu au reusit sa-si atenueze din dorinta de-a fi socotiti vioara intai, Victor Ponta si Crin Antonescu vor putea sa treaca drept vioara a doua?

Romania a mai experimentat asemenea formule, si cu exceptia mariajului ciudat dintre socialisti si conservatori, unde lucrurile s-au petrecut ca la piata, toate au esuat.

De fiecare data, interesele erau majore. Conventia Democratica pregatea o a doua revolutie