Problemele cultivatorilor de sfeclă de zahăr, dar şi ale producătorilor de zahăr din centrul ţării au fost abordate la o întâlnire comună. Chiar dacă zahărul este un aliment strategic, producţia acestuia a ajuns să fie o chestiune ce ţine de hazard, în România. În acest context, relaţia dintre fabrica prelucrătoare şi cultivatori este esenţială.

„Politica companiei noastre este aceea de a subvenţiona în continuare cultivatorii. Noi le acordăm celor care încheie contracte cu noi între 34 şi 35 de euro/tona de sfeclă de zahăr, contractată pentru 2011 în plus, pe lângă subvenţia acordată de UE şi Guvern. În plus, fermierii au siguranţa că au desfacerea asigurată pentru întreaga cantitate de sfeclă produsă şi nu vor rămâne cu sfecla nevândută", a declarat Dan Tartagă, managerul Fabricii de Zahăr Bod.

România are o cotă, stabilită conform Regulamentelor Comunităţii Europene, de 104.688 tone de zahăr. Această reprezintă mai puţin de 20% din consumul intern, restul fiind importat. În acest context, lipsa unei politici coerente de susţinere a culturilor, poate determina falimentul acestei industrii. „În ţările UE s-a stabilit un preţ unic garantat al sfeclei de calitate standard (16% conţinut în zahăr), care pentru 2010 s-a fixat la valoarea de 26,3 euro/tonă, obligatoriu şi pentru ţara noastră. Însă, din cauza creşterii substanţiale a preţurilor la motorină, îngrăşăminte, pesticide, seminţe etc., un fermier care obţine o producţie sub 45 tonă/ha nu-şi va putea acoperi costurile de producţie şi va lucra în pierdere. De aceea, apelăm la Ministerul Agriculturii să majoreze cuantumul sprijinului intern pentru anul 2011 pentru a salva această cultură strategică şi industria zaharului din sfeclă", spune Ioan Gherman, preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România.

În 2010, cheltuielile anuale de producţie sunt de 5.500-6.500 de lei/ha cult