Milionarul prin definitie este perceput ca un om rece si calculat, cea mai mare dorinta a lui fiind sa-si mareasca si mai mult averea. Exista insa si exceptii. Vom prezenta astazi cititorului un milionar care, constatand ca averea nu-l poate face fericit, a renuntat la ea de buna voie.
In varsta de 47 de ani, Karl Rabeder a stiut de mic ce e munca. Bunicii lui aveau o gradina modesta, in care cultivau legume. De la varsta de 6 ani, micul Karl statea deja in spatele tarabei in piata, ajutand-o pe bunica la vanzare, scrie Observatorul de Frankfurt.
Mai tarziu, aceasta gradina l-a ajutat sa-si finanteze studiile, devenind profesor de matematica, fizica si chimie. Ca profesor, insa, l-a nemultumit sistemul de invatamant, care i-a impus sa predea materiile conform cu programa, ceea ce el nu a putut accepta.
A renuntat deci la profesorat, infiintand o firma de decoratiuni interioare, care a inceput sa produca buchetele de flori uscate, apoi vaze. Lovitura avea insa sa o dea cu lumanari de forma sferica si cu modele florale imprimate pe ele, pe care le aducea din China.
Asa a ajuns Karl Rabeder multimilionar la 32 de ani. Spre surprinderea sa, in loc sa fie multumit, incepe sa constate doar neajunsurile starii de om cu avere. Ramas cu gusturi normale, Karl se plictiseste de moarte intr-un concediu de 3 saptamani in Hawaii, care-l nemultumeste cumplit si de unde abia a asteaptat sa vina acasa.
Nemultumirea devine tot mai mare si ca sa scape de ea, Karl se refugiaza in planorism. Devine detinator de recorduri, dar intr-o zi constata ca devine si aici prizonierul sistemului. In timpul concursurilor de anduranta in planorism, care durau zile intregi, Karl nu putea sa faca ce si-ar fi dorit.
"Sa dorm pana la 12 de exemplu!", explica el, enervat, unei reporterite, care-i lua un interviu si care nu il intelege
