În ultimul an, relaţia dintre Franţa şi România s-a degradat semnificativ. În ianuarie, preşedintele român, Traian Băsescu vorbea despre parteneriatul strategic cu Franţa ca despre un model de dezvoltare a relaţiilor bilaterale. 12 luni mai târziu, Franţa, partenerul strategic este principalul opozant al extinderii Spaţiului Schengen către România şi Bulgaria.

Oficialii francezi fac azi declaraţii în care vorbesc despre corupţia persistentă din România (deşi până acum Franţa nu insistase pe dosarele de corupţie şi pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe Justiţie), iar vara acestui an a fost marcată de un episod tensionat între Bucureşti şi Paris, atunci când Franţa a decis să mediatizeze repatrierea rromilor români.

Cum s-a ajuns aici ? Iată câteva explicaţii după discuţii pe care le-am avut cu o serie de cunoscători ai relaţiilor franco-române.

Chestiunea rromilor

De mai bine de un an, din iulie 2009, Franţa transmite mesaje României în legătură cu rromii români din marile oraşe. Fostul ministru al Afacerilor Europene, Pierre Lellouche şi-a făcut o cauză personală din acest dosar şi a venit de mai multe ori la Bucureşti. Deşi a promis-o din februarie, România nu numeşte decât la sfârşitul lui iulie un secretar de stat însărcinat cu problema rromilor. Potrivit lui Cristian Pârvulescu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA, autorităţile române au crezut că "simplul discurs e suficient pentru a adormi vigilenţa autorităţilor franceze". Nu a fost aşa. Pe 29 iulie 2010, Nicolas Sarkozy ţine un discurs în care cere evacuarea taberelor de rromi. Începea o operaţiune extrem de mediatizată de expulzări către România şi Bulgaria. De fapt, nouă este doar mediatizarea, pentru că repatrierile şi expulzările aveau loc de câţiva ani, într-un mod mai discret.

În urma acestei acţiuni, Guvernul francez primeşte o salvă de crit