Devenită anul acesta a doua economie mondială, China a părut însă inflexibilă şi izolată în diplomaţie şi politică, cum a fost în cazul acordării Premiului Nobel pentru Pace unui disident chinez aflat în detenţie, analizează AFP, citată de Mediafax.
În condiţiile în care importanţa Chinei a continuat să crească, relaţiile sale cu celelalte puteri s-au complicat şi ar putea, în opinia experţilor, să devină tot mai tensionate în 2011, când tentaţia unei schimbări ideologice apare la Beijing.
După ce a depăşit Franţa, Marea Britanie şi Germania datorită unei creşteri economice de circa 10 la sută, China a detronat anul acesta Japonia, aflată oână acum pe locul al doilea în economia mondială.
Vocea Chinei a fost din ce în ce mai solicitată în afacerile mondiale, mai ales în cadrul G20. Slăbiciunea presupusă a monedei chineze a acaparat summit-urile internaţionale, iar deciziile de politică monetară de la Beijing au cutremurat marile pieţe bursiere, petrolul şi aurul.
"China are acum o economie mult mai mare, iar deciziile pe care ea le ia au repercusiuni asupra întregii planete", a constatat Tom Orlik, analist la Beijing în cadrul Stone & McCarthy Research Associates.
Plenara Partidului Comunist din octombrie a confirmat că succesiunea preşedintelui Hu Jinato avansează, cu apariţia celui care-i va fi foarte probabil succesor, Xi Jinping. Dar în spatele uşilor închise ale Comitetului Central, vocile care fac apel la reforme politice au fost din ce în ce mai puternice.
În acest context, acordarea Premiului Nobel pentru Pace disidentului încarcerat Liu Xiaobo a fost intolerabilă pentru Beijing.
Iar prăpastia s-a adâncit odată cu acest premiu, denunţat de China, în timp ce un scaun gol, dezastruos pentru imaginea sa, reprezenta la ceremonia de la Oslo laureatul încarcerat.
Fără reţinere sau complexe, Beijingul a utilizat cenzura,
