Undeva, în vara anului 1979, un grup de tineri frumoşi şi cu plete se întâlneau la un festival la Deva şi, după câteva improvizaţii, îşi descopereau afinităţileAstfel lua naştere trupa Accent, una greu de încadrat din punct de vedere muzical, unde rock-ul, rock-ul progresiv, jazz-ul şi folk-ul se armonizau
Dintr-o prietenie veche între Paul Prisada şi Nicolae Sava, cărora li s-a adăugat în 1979 Georg Torz, flautist la grupul timişorean Progresiv TM, avea să să nască Accent. Adeptul unui rock progresiv, cu influenţe sonore din melosul românesc din punct de vedere timbral. „Muzica de aleasă ţinută a acestui grup, o ciudată combinaţie de ostinato-uri, de fraze muzicale gen Pink Floyd sau Genesis, cu o atmosferă deschisă şi afirmativă gen Yes, prezentată dintr-un punct de vedere pur românesc, te forţează să gândeşti, te obligă să te alături cu tot ce ai mai bun şi curat acestor muzicieni serioşi şi competenţi“, remarca în 1982 Florian Pittiş în Informaţia Bucureştiului.
Oul dogmatic şi cenzura
Muzica Accent din acea vreme se adresa unui public avizat care asculta Jethro Tull, Genesis, Led Zeppelin, Deep Purple, Black Sabbath sau Yes. „Cântam cam în stilul lui Simon & Garfunkel, după care flautul lui Torz a dus formaţia la un folk-rock progresiv. Dincolo de restricţiile vremii, era un public avizat, ţinând cont de texte, de stilul compoziţiilor noastre şi mai ales de pletele pe care îndrăzneam să le purtăm atunci, acestea contând desigur doar pentru apariţiile noastre televizate“, îşi aminteşte Paul Prisada.
Textele din Mircea Dinescu, Ion Barbu, Gheorghe Bogorodea, Ana Blandiana deranjau regimul astfel că pentru a realiza înregistrările la discurile din 1981, 1983 şi 1986 membrii formaţiei au recurs la variante alternative ale textelor. Lipseau leit motivele vremii gen magistrale albastre sau patrie dragă. La înregistrările la discul din 1986 (Roc
