„Istorii noi şi vechi” şi-a intitulat me­mo­riile văduva generalului Ion Io­ni­­ţă. Doctor în istorie, doamna Ceci­lia Ioniţă (născută Wolfsohn) a fost în tinereţe una dintre puţinele femei ilegaliste din Iaşi. Arestată în toamna lui 1940, a petrecut războiul în în­chi­soare. S-a căsătorit cu Ion Ioniţă în 1947, pe când lucrau amândoi ca ac­tivişti ai Judeţenei UTC Ilfov. Gene­ra­lul Ioniţă (1924-1987) şi-a început ca­riera militară în 1948, fiind încadrat cu grad de locotenent şi funcţie de in­structor pentru tineret la Direcţia Su­perioară Politică a Armatei (DSPA). Specializat în URSS, a fost continuu avansat la modul excep­ţi­o­nal în grade militare şi funcţii de co­mandă până la rangul de ministru al Armatei (1966-1976). A fost pensio­nat la 58 de ani din funcţia de viceprim-mi­nistru al Guvernului (1976-1982).

Imediat după demiterea lui Ion Ioniţă din vârful armatei s-a răspândit zvonul că faptul s-a datorat iniţierii unui complot contra lui Ceauşescu de care acesta din urmă aflase. În casa fa­miliei Ioniţă s-a format într-adevăr nucleul primei puteri postceauşiste, mărturiseşte în amintirile sale văduva generalului. Reproducem câteva fragmente pe această temă din memoriile Ceciliei Ioniţă, volum ce-şi aş­teap­tă editorul. (L.B.)

"Începând din pri­mă­vara lui 1984, gene­ralul Mili­ta­ru ne vizita adesea, de unul singur, şi întârzia ore în şir în discuţii cu soţul meu. După ani de zile aveam să aflu că una dintre pro­blemele importan­te pe care le dez­bă­teau era aceea a pro­cu­rării unei arme ati­pi­ce, menită sto­pă­rii şi des­curajării unui adversar" Cecilia Ioniţă „Era pe la mijlocul primăverii lui 1984... Venise acasă de la plimbările sale mai palid şi mai tăcut ca de obicei... Fotoliul în care dintotdeauna îşi începea de-ndată lecturile ră­mă­se­se deoparte, nebăgat în seamă; mă­su­ra cu un pas aproape grăbit holul nostru drag – şi cameră