„Atunci când guvernul se mişcă în direcţia corectă, eu nu mă voi opune efortului principal al politicii sale. Dacă merge în direcţia corectă, eu nu cred că trebuie deviat de lacursul său sau răsturnat pe probleme macroeconomice, orice altă politică a opoziţiei ar fi o simplă exploatare cinică a oportunităţilor politice pe termen scurt de a obţine un avantaj politic, care, la rândul său, ar fi la fel de efemer ca durată. Eu nu voi juca un asemenea joc."

Citatul de mai sus îi aparţine liderului opoziţiei irlandeze din 1987 şi face parte din aşa-numita Declaraţie de la Tallaght. Irlanda avea atunci mari probleme financiare, provocate de criza globală, dar şi de politici interne nesăbuite, de cheltuieli exagerate. Opoziţia de dreapta criticase anterior guvernul, dar când acesta a promis să treacă la raţionalizarea cheltuielilor şi a propus un plan în această direcţie, opoziţia avea de ales între două strategii: să profite electoral pe termen scurt, pentru că orice tăieri de cheltuieli fac guvernul în funcţie nepopular, sau să acorde un moratoriu.

Cum v-aţi dat deja seama, în Irlanda au ales a doua soluţie, ajungându-se la o înţelegere istorică, numită chiar Strategia de la Tal-laght, prin care opoziţia şi puterea au căzut de acord asupra măsurilor de austeritate. Iar determinantă a fost declaraţia opoziţiei prin care refuza să speculeze electoral momentul respectiv. Am găsit acest exemplu în cartea profesorului Bogdan Murgescu: „România şi Europa - Acumularea decalajelor economice (1500-2010)" (Polirom 2010). Care ne spune şi ce s-a întâmplat mai departe (p. 425): „Aplicată consecvent, strategia de la Tallaght a îngăduit guvernului minoritar al lui Charles Haughey să adopte măsuri nepopulare şi să reducă drastic cheltuielile publice. Multe investiţii publice, mai ales în sectorul social, au fost anulate sau amânate; au fost stopate temporar noile angajări