Criticii Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea-Enache, Carmen Muşat, Marius Chivu și Paul Cernat au apreciat cărțile anului 2010 pentru „Adevarul literar&artistic“.

Citiţi şi:

Cărţile anului 2010

Ca tendinţe, în an de criză, literatura română a avut o prezență onorabilă, „romanul, nonficţiunea şi poezia s-au descurcat bine, eseul – onorabil, iar proza scurtă, critica şi istoria literară au fost mai slab reprezentate“, consideră criticul Paul Cernat. De asemenea, „2010 a fost un an foarte bun pentru literatură - pentru proză şi memorialistică, pentru poezie şi eseistică“, subliniază Carmen Muşat.

Dan C. Mihăilescu: „Aşteptând ceasul de apoi“, o revelaţie

Încep cu „Frumoasele străine“, de Mircea Cărtărescu, şi „Amor intelectualis“, de Ion Vianu. Imediat le adaug revelaţia care a fost romanul „Aşteptând ceasul de apoi“, de Dinu Pillat şi târzia descoperire a tulburătoarelor „Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică“, de Radu Mărculescu, carte apărută iniţial în 2000 şi reeditată acum la Humanitas.

Vin apoi jurnalele lui Gabriel Liiceanu („Întâlnire cu un necunoscut“) şi Andrei Pleşu („Note, stări, zile“), „dosarul“ Dorin Tudoran („Eu, fiul lor“), volumul colectiv „De ce m-am întors în România“, coordonat de Sandra Pralong, Horia-Roman Patapievici cu „Ultimul Culianu“, „Cartea întrebărilor“, de Ioana Pârvulescu şi „10 eseuri“ de Sorin Lavric.

Două romane puternice – „Mutilare“, de Dan Stanca (oricât m-a încercănat lectura) şi „Noapte bună, copii! “, de Radu Pavel Gheo, alături de savuroasele amintiri ale lui Niculae Gheran din „Arta de a fi păgubaş“, vol. II, „Oameni şi javre“.

Şi două traduceri care mi-au mers la suflet : Vasili Grossman, „Viaţă şi destin“, Amos Oz, „Să nu pronunţi: noapte“.

În sfârşit, „premiul de excelenţă”: minunatul album „Lemn“, cu biserici din nordul Olteniei, reali