O fată îndrăgostită lulea găteşte la inaugurarea unui restaurant de lux. La felul întâi, oaspeţii încep să plângă încetişor, să-şi reverse emoţiile cu toată sinceritatea, ca şi cum s-ar fi aflat într-un cabinet de psihoterapie, nu într-un restaurant. Hainele pompoase, bijuteriile scumpe, aparenţele şi aerele specifice bogaţilor nu mai contează; emoţiile se revarsă cu sinceritate. Toţi plâng, dar au un plâns fericit, extatic, vindecător. Oaspeţii se simt în al „nouălea” cer! La felul doi, toţi devin ca nişte roboţi, care au mişcări lente, din ce în ce mai lente. Sute de oameni sunt... în meditaţie în vreme ce mănâncă. Sunt în extaz, pur şi simplu! Fata care găteşte îşi pune mâinile în cap şi vrea să dea bir cu fugiţii, dar o femeie care nu gustase bucatele o linişteşte: „Glumeşti? Îţi dai seama ce minunat este? Sentimentele tale se transmit mâncărurilor!”.
Acesta a fost subiectul unui film difuzat de Euforia TV în seara de 26 decembrie. Anul trecut (tot în perioada Sărbătorilor de iarnă) am văzut un film asemănător, care avea ca subiect iniţierea în prepararea unui fel de mâncare, una care era imposibil de preparat fără a fi un mare maestru „iniţiat”! De ce? Pentru că ingredientele preluau trăirile interioare ale bucătarului. Dacă acesta avea un moment de furie, consumatorii deveneau furioşi. Dacă bucătarul plângea, plângeau în cor toţi cei care mâncau. De aceea bucătarul trebuia să fie un iniţiat, adică o fiinţă cu sufletul curat, capabilă să-ţi controleze gândurile şi emoţiile negative. Aş fi spus, poate, că filmele... exagerează dacă luni seară n-aş fi fost invitată la un restaurant „pentru domni, doamne şi muşterii”, cum scria pe meniu, unde patronul era chiar... un soi de „guru” al mâncărurilor, întocmai ca bucătarii din filme. Picanteriile şi subtilităţile marii arte culinare au fost la fel de interesante ş
