Dacă în urmă cu două secole erau la putere lipitorile, acum, ventuzele sunt coborâte din pod. „Leacurile băbeşti" şi medicina tradiţională, transmisă din generaţie în generaţie, revin în actualitate, ca o alternativă la criza medicamentelor.

Bătrânele şi-au coborât din pod trusa de ventuze, iar „tăiatul de sânge", frecţia cu oţet şi ceaiul de ceapă au înlocuit, în multe case, aspirina şi antinevralgicul. La începutul secolului XX, la Brăila, încă se mai foloseau lipitori în tratarea varicelor.

„În urmă cu secole, lipitorile erau folosite în medicina empirică, deşi nu exista o explicaţie ştiinţifică. Se vedeau însă rezultatele. Acum, se ştie că lipitorile conţin o enzimă care împiedică coagularea sângelui şi-l fluidizează, aşa cum este heparina de astăzi", ne-a spus farmacistul Ion Bobaru.

Heparina e folosită în intervenţii chirurgicale, în cazurile de infarct - în general, în urgenţe. Tratamentul cu lipitori activa circulaţia sângelui, având şi un efect revulsiv.

„Acelaşi efect îl au ventuzele bunicii", a adăugat Ion Bobaru, care deţine cea mai veche farmacie din Brăila.

Din generaţie în generaţie

Surse autorizate ne-au precizat că tratamentul cu lipitori a fost înlocuit de cel cu ventuze pentru că, odată cu enzima binefăcătoare, se transmiteau şi boli considerate incurabile.

Locul „vieţuitoarelor negre", care se hrănesc cu sânge, a fost luat de ventuzele bunicii, acestea fiind folosite inclusiv pentru tratarea varicelor, gripei şi „junghiului" la copii şi adulţi.

„Eram copil când am văzut prima dată cum se foloseau ventuzele. Se făceau crestături cu briciul pe spate sau unde erau varicele şi apoi se puneau ventuze. Puneau ventuze chiar şi la copii, de rămâneau semne pe spate toată viaţa. Eu am învăţat să pun ventuze de la mama mea", ne-a spus Didina Drăghici, brăileancă de 81 de ani, care se pr