În 2008 aveam unul dintre cele mai ridicate ritmuri de creştere economică din lume şi, totuşi, eram una dintre economiile cele mai nepregătite pentru a face faţă crizei economice. Nu putem înţelege şi corecta situaţia economică prezentă, fără a acorda o atenţie punctuală cauzelor sale reale. E vorba de inacţiunea şi de excesele din ultimii ani.

Nu mai e o noutate pentru nimeni: creşterea economică din ultimul deceniu a fost însoţită de dezechilibre macroeconomice severe, care au culminat cu datorii bugetare record în anii 2008-2010, de probleme structurale nerezolvate şi perpetuu amînate. Să vă dau un exemplu concret. Cel mai grav derapaj a fost generat în anul 2008 de o triplă greşeală de gestiune macroeconomică: diminuarea contribuţiilor pentru asigurări sociale fără a îmbunătăţi gradul de colectare, concomitent cu creşterea punctului de pensie, ceea ce a culminat cu creşterea datoriilor fondului public de pensii. Ea a fost agravată brutal de scăderea forţei de muncă activă, în plină criză economică.

Igienizarea economică şi corecţia acestor dezechilibre cere timp, realism, curaj şi multă responsabilitate. Ieşirea din recesiune s-a dovedit înceată, din pricina spaţiului fiscal redus pentru impulsionarea economiei. Economia a continuat să se contracte în anul 2010 cu 1,9%, dar mizăm pe revenirea PIB cu 1,5% în 2011 şi cu 3,9% în 2012. Pentru prima dată după 1989, rata şomajului a crescut constant timp de 21 de luni consecutiv, între 1 iulie 2008 şi 31 martie 2010. Dar am continuat să ne poziţionăm sub nivelul mediei europene. În prezent, tendinţa s-a inversat. Începînd cu luna aprilie 2010, numărul total al şomerilor a scăzut constant, de la 8,4%, la cca 7% la sfîrşitul acestui an. Şomajul în rîndul tinerilor rămîne totuşi la cote ridicate. În prezent, unul din cinci tineri nu îşi găseşte un loc de muncă, deşi şi-ar dori unul. Mitul că pensionarii s