Mii de români de pe listele de aşteptare speră la un un transplant de organe, inimă, rinichi, ficat, etc. În România sunt doi donatori la un milion de locuitori. Introducerea acordului prezumat la legea transplantului ar rezolva o parte din problemă, dar şi acesta s-a blocat în Parlament. Prof. dr. Radu Deac, membru în Consiliul ştiinţific al Agenţiei Naţionale de Transplant consideră că şi informarea corectă a populaţiei şi opţiunea introdusă pe cardul naţional de asigurări de sănătate, de a fi sau nu donator va duce probabil la creşterea numărului de vieţi salvate.
Rep.: Care sunt modificările ce se aduc la legea transplantului?
Prof. dr. Radu Deac: Probabil cea mai importantă modificare este obţinerea consimţământului prezumat. Ce înseamnă acest consimţământ prezumat? Sau, mai explicit, ce funcţionează în momentul de faţă. În Legea Sănătăţii care are un capitol de transplant, figurează consimţământul informat. Adică eu, medic, am obligaţia să informez pacientul despre posibilitatea donării de organe. Sau familia, dacă acesta nu este conştient. Dar înainte de aceasta, pacientul îşi poate exprima în timpul vieţii, când este sănătos, opţiunea de a dona organele. Nu se pot preleva organe de la nimeni, fără consimţământul persoanei sau a celor mai apropiaţi membrii ai familiei. Acesta înseamnă consimţământul informat. De altfel, îl obţinem la orice intervenţie chirurgicală, diagnostică sau terapeutică, explicând bolnavului ce riscuri sunt, în ce constă procedeul. Consimţământul prezumat constă în posibilitatea de a recolta organele de la un donator numai după decizia medicului, a comisiei care nu trebuie să aibă legătură cu transplantarea, care decid că se poate face prelevarea, pentru că în timpul vieţii presupusul donator nu şi-a exprimat dezacordul.
Rep.: În ce măsură va ajuta consimţământul prezumat?
R.D.: Este cert că în majoritat