A crea, în 2010, un festival de teatru înseamnă a produce un discurs de prospecţie şi proiecţie. Cum arată teatrul contemporan în afara spaţiului în care suntem şi cum îi anticipăm transformările?

Ce mai este teatru în contextul multiplelor forme de spectacol la care asistăm în fiecare zi şi în ce măsură mai putem eticheta un fenomen care se legitimează prin absorbţia noilor tehnologii, a dansului contemporan, a instalaţiei?

Un festival contemporan - înţelegând prin contemporan un mod de a gândi social şi estetic lumea în care trăim - lasă urme atât timp cât reuşeşte să producă un limbaj al pre-zen-tu-lui. Un limbaj care pune în discuţie tot ceea ce am văzut şi ştim, care nu ne confirmă aştep-tările, ci ne provoacă să ne extindem percepţiile. Un festival este un eveniment de dezbatere, nu o simplă programare de spectacole.

Documentar şi performance

„Interferenţe", festival creat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, desfăşurat în perioada 1-12 decembrie, se poate defini prin conjuncţia dispozitivelor de spectacol, de la instalaţii site-specific la montări cu suport documentar şi performance. Amprenta acestui festival este dată de accentul diferenţiator dintre spectacole, de multitudinea formulelor de reprezentare.

Ceea ce face ca spectacolele să participe la un discurs comun e tocmai marca riguros trasată a fiecăruia, identitatea vizibilă prin interferenţă cu alte formule. Regizorul polonez Krystian Lupa, unul dintre creatorii de teatru extrem de influenţi în ultimii treizeci de ani, a fost prezent la Cluj cu „Sfârşit de partidă" de Samuel Beckett, realizat la Teatro de La Abadía, Madrid. Lupa a debutat în 1978 cu o montare după „Casa de pe graniţă" de Slawomir Mrozek, după care au urmat cîteva spectacole pe textele lui Witkiewicz. Pentru Lupa, forţa dramatică a unei scene este dată de tensiunea de încleştare dintre cuvântul rostit fronta