● Buckethead, Spinal Clock, TDRS Music, 2010.
Noul album al lui Buckethead, Spinal Clock, mi-a provocat o serie de cugetări transcendentale pe seama noţiunii de „nişă“, ca fenomen socio-cultural. Tehnic vorbind, nişele se definesc prin raportare la majoritatea poporului suveran ce încearcă să conserve un statu quo. Nişele sînt alcătuite din cei care chestionează acest statu quo, asigurînd avangarda (dar şi ariergarda) exploratorie, manifestîndu-se în cele mai diverse contexte – orientare politică, sexuală, culturală. Evident, şi în muzică. Unul din necazurile cu care se confruntă nişele este viziunea bidimensională asupra clopotului lui Gauss, conform căreia clopotul are doar două extreme – cea din stînga şi cea din dreapta. Ori omul are prostul obicei ca atunci cînd lucrează cu două variante să le valorizeze în bine şi rău, dezirabil şi indezirabil. Probabil această viziune are rădăcini în metodica pedagogică, unde notele acordate elevilor şi distribuite în maniera lui Gauss scot în evidenţă o majoritate naturală de mediocrităţi şi două minorităţi deviante – cea bună, a elevilor excepţionali, şi cea rea, a celor mai săraci cu duhul. O consecinţă imediată a viziunii bidimensionale e să consideri nişele ca fiind diametral opuse şi, nu rareori, chiar membrii acestora încearcă să se delimiteze de alte nişe profitînd de o astfel de opoziţie artificială. În realitate, un clopot nu are nici o extremă, ci doar o margine circumferenţială care reprezintă, în raport cu centrul, atîtea minorităţi cîte puncte are un cerc.
DE ACELASI AUTOR Catehism post-rock Workshop muzical Ştiinţă vs. industrie Solo Există o mulţime de contexte şi raţiuni conform cărora acest album al lui Buckethead e de nota 2, treci înapoi în bancă şi gîndeşte-te la ce-ai făcut. Există la fel de multe contexte şi raţiuni după care Buckethead se numără printre cei care fac ca muzica modernă s
