Acum 63 de ani, pe 30 decembrie, 1947, monarhia era trasă pe linie moartă, considerată „o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului român” de către cei care au pus mâna pe conducerea ţării. Continuarea, derulată timp de peste o jumătate de secol, o simţim acum cu toţii, privind la cât de bine o ducem, în acest capitalism instaurat după 1989. Nu trebuie uitate piedicile puse Regelui, în anii’90, când a dorit reîntoarcerea în ţară. contrele venite din partea puterii puse liderilor politici, simpatizanţi ai monarhiei, care au conturat un peisaj politic postdecembrist, un capitalism de tip românesc, o adevărată mană cerească pentru cei cocoaţi în fruntea structurilor de conducere a ţării. Dacă tot privim cu neîncredere către viitor, măcar să o facem cu înţelepciune şi realism faţă de trecut. Dacă ar fi să comparăm „averea” dusă de suita regală la părăsirea ţării şi jaful ultimilor 20 de ani, e de prisos să mai spunem încotro înclină balanţa. Frumoasă trecere, de la „şoferul” Mihai, la „pantofarul” Nicolae,„hidrologul” Ion şi acum „marinarul” Traian, toţi cu nume de arhangheli şi sfinţi, mai puţini cel din urmă, care sfinţeşte tot ce prinde, mai puţin locul şi timpul prezent. Cum clasa politică nu excelează, somnul naţiunii e mai liniştit ca oricând, nu tebuie să ne mai mire că suntem părtaşi la o istorie, pe care generaţiile viitoare o vor ameninţa cu un pistol al recunoştinţei, exact ca acum 63 de ani.

Acum 63 de ani, pe 30 decembrie, 1947, monarhia era trasă pe linie moartă, considerată „o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului român” de către cei care au pus mâna pe conducerea ţării. Continuarea, derulată timp de peste o jumătate de secol, o simţim acum cu toţii, privind la cât de bine o ducem, în acest capitalism instaurat după 1989. Nu trebuie uitate piedicile puse Regelui, în anii’90, când a dorit reîntoarcerea în ţară. contre