Sudorii în argon care lucrează la fabrica Vulcan din Bucureşti sunt o categorie de muncitori plătiţi regeşte, salariile lor ajungând şi la 3.000 euro pe lună. Aceştia execută echipamente energetice de milioane de euro bucata pentru firme precum Hitachi, Mitsubishi şi General Electric.
Pauza de la jumătatea programului într-una din secţiile firmei Vulcan. Inginerii, cu salarii începând de la 1.500 lei/lună, stau laolaltă în jurul unei mese şi citesc tabloide ieftine. La cealaltă masă, sudorii, cu salarii de 5000-12.000 lei, răsfoiesc revista Luxury.
În contractul de muncă, salariul de bază al „sudorilor argonişti" e un pic peste 6000 lei brut, însă de cele mai multe ori angajatorul nu-l respectă, depăşindu-l sau chiar dublându-l. Situaţia a fost mai proastă în momentul de vârf al crizei mondiale, când, din cauza scăderii comenzilor, conducerea unităţii le-a cerut sudorilor înţelegere, rugându-i să-şi dea acordul scris că acceptă să lucreze doar 6 ore în loc de 8. Astfel, veniturile muncitorilor au scăzut cu 25% pe o durată limitată, de trei luni. La expirarea perioadei, lefurile au săltat la loc. Altfel, exista riscul ca sudorii să demisioneze şi să-şi caute de muncă în străinătate, unde ar putea câştiga până la 7.000-10.000 euro. Şi încă un amănunt: şefii nu-i iau niciodată de sus, ci îi tratează ca pe egali. Pare o scenă ireală dintr-o comedie despre capitalistul bun şi muncitorul răsfăţat, dar nu e aşa. Cei 74 nu sunt sudori obişnuiţi, ci "crème de la crème", oamenii care produc echipamente energetice pentru giganţi ca Hitachi, Mitsubishi, Babcock & Wilcox şi General Electric. E vorba de cazane imense din oţeluri înalt aliate, ce rezistă în exploatare perioade de zeci de ani la temperaturi de 500 grade Celsius şi presiuni de 120 de atmosfere. Aceste cazane sunt folosite la termocentrale amplasate din China şi Taiwan până în Texas şi Marea Britanie. @