Vâscul vine cu noroc, grâul cu belşug, ceapa dă semnele vremii în toate cele 12 luni care pornesc din ianuarie încolo, iar obiecte precum inelul sau oglinda descriu ursitul fetelor încă nemăritate. Erau multe ritualurile prin care oltenii primeau în viaţa lor un an nou, însă s-au mai „pocit“ un pic la ele, că le-au împuţinat, dar de tot uitării nu le-au dat.

Să fie casa curată şi bătătura măturată, să nu plimbi gunoiul pe înserate şi nici să dai cu el de-a azvârlita afară din casă pe când e soarele deja apus căci îţi alungă bafta anului ce vine. Ş-apoi, nu-l poţi lăsa în calea cetelor de copii care-ţi trec pragul în Ajunul Anului Nou, cu pluguşorul, vestind „roadă bogată şi spor în casă“, pocnind din bici şi sunând cu clopoţeii.

Se împodobesc casele, dar se primenesc şi fetele. Cele curioase să îşi afle ursitul se adună la una dintre ele acasă, întorc cu gura în jos mai multe străchini şi aşează sub ele diferite obiecte, cum ar fi un pieptene, un inel, o oglindă, un tăciune sau un ban. Care găseşte pieptenele află că jumătate îi va fi în viaţă un bărbat înalt şi deşirat, oglinda dă semnele unui individ plin de el, banul arată că-i bogat, tăciunele că va fi urât, în shimb inelul garantează un bărbat zvelt, clar „tras prin inel“. Tot ca să li se arate ursitul, sunt fete care pun oglinzi pe praguri, iar în faţa lor lasă să pâlpâie flacăra unei lumânări.

Usturoiul pune pe fugă duhurile rele

Bătrânii spun că Anul Nou trebuie să ne găsească împăcaţi, iar în Ajun e musai să ştergem orice urmă de gâlceavă, îndemn pe care îl rostesc încă din Ajunul Crăciunului cu sărutarea mâinilor mamei şi tatălui, pentru ca ei să ierte greşelile de peste an ale copiilor. Pacea din casă se protejează cu usturoi la porţi şi la ferestre, care goneşte duhurile rele, necurate, strigoii. Prin Palilula, în Dolj, tot în noaptea dintre ani se face „calendarul cu ceapă“, adică în