Prozatorul Jean Băileşteanu, membru al Uniunii Scriitorilor, a rezistat cu tenacitate fostului regim, deşi i s-a cerut insistent să devină informator al Securităţii.

Despre Jean Băileşteanu se ştie că este om de litere şi că, după Revoluţie, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor. Puţini cunosc însă că, până a-şi face un nume în lumea culturală, Jean Băileşteanu a înnoptat prin gări, „s-a luptat“ cu profesorii de liceu, a dormit la temperaturi de 0 grade Celsius şi a mâncat doar corcoduşe, de Paşti, pentru că întârziase câteva zile plata gazdei unde stătea. Nu se jenează cu aceste experienţe, despre care spune că l-au maturizat, l-au făcut să privească viaţa mult mai realist.

Membru al Uniunii Scriitorilor: "M-au turnat la Securitate prieteni şi chiar şeful de post din sat. Nu-i urăsc"

"Sistemul din România mă ucide câte-un pic, în fiecare zi"

Citea la lumina lămpii

Pasiunea pentru literatură o are de când a învăţat alfabetul, prima carte a parcurs-o în întregime la vârsta de nouă ani, iar întâiul roman, în clasa a patra. „Bibliotecara din sat mi-a pus în mână «Învierea», de Lev Tolstoi. Acela a fost primul meu contact cu marea literatură”, explică Jean Băileşteanu. Copilăria i-a fost presărată cu bune şi rele, după cum însuşi mărturiseşte. Născut în localitatea doljeană Sălcuţa, anii de şcoală i-a petrecut citind „la lumina lămpii, pentru că nu aveam curent electric”, recunoaşte scriitorul. Au urmat romane îndrăgite de cititori, precum „Dealul Lupului“, „Goana”, apărut în 90.000 de exemplare. „Geniul şi închipuirea“ a fost tradus în limba italiană, iar „Drum în tăcere“ a fost pe punctul de a fi ecranizat, „dar am refuzat, deşi erau bani mulţi la mijloc. Nu voiam ca omul să plătească doi lei pentru un bilet la un film în două serii, să vadă lozinci pe ecran, cum mi se cerea, şi să mă-njure“, explică scriitorul care, timp de 15 ani, a