Omul ăsta trăieşte în propria sa imaginaţie. E convins că tot în acel spaţiu virtual (supra)vieţuieşte şi populaţia României. Premierul Emil Boc, despre el e vorba, a ratat din nou ocazia barem de a tăcea. Sau de a nu mai mistifica realitatea. În loc să se ferească acum, la sfârşit dezastruos de an, de ochii lumii, să se retragă jenat pe undeva, pe la Răchiţele, unde, de Paşte, propriul tată a vrut să verifice cât de tare îi e capul, s-a iţit din nou la TVR-ul de casă, făcându-şi bilanţul măreţelor realizări. Am aflat astfel cu stupoare că în 2010, graţie politicii sale austere, dar înţelepte, au fost salvaţi 22 de milioane de români şi ţara lor. Că în 2011 vom culege roadele. Că vom avea o creştere economică de 1,5 - 2%, iar deficitul se va duce în jos, la 4,4%. Că se va recupera parţial ceea ce “s-a pierdut” (observaţi neimplicarea, exprimarea impersonală: “s-a”...) din veniturile populaţiei.
Şi alt noian de baliverne pe care - după doi ani de guvernare buimacă, incapabilă, iscusită doar în jupuirea amărâţilor şi neînstare să sprijine singura resursă solidă a PIB, economia privată - nu le mai crede nimeni. Nici chiar lătrăii plătiţi să năvălească pe forumurile redacţiilor atunci când e criticat preşedintele sau premierul, nici chiar trompetele trimise prin studiourile TV să bruieze agresiv şi în falset dezbaterile incomode.
N-a zis nimic premierul, n-a explicat, nici n-avea cum, prin ce minune “în 2011 vom culege roadele”, dacă, prin sadica Lege a salarizării, lefurile rămân practic cu -25%, pensiile vor fi dijmuite de inflaţie, iar ajutoarele sociale efectiv dispar sau sunt hăcuite. N-a lămurit nici de ce suntem încă în recesiune, de ce inflaţia e de patru ori mai mare decât media UE sau de ce, ca să privim lângă noi, în Bulgaria - ţară unde, datorită unei politici fiscale realiste, s-au relocat mii de firme româneşti - s-au redus a doua oară în cât
