Spuneai că anul acesta aveai o piesă pe care ai fi vrut să o înscrii în concurs. De ce ai renunţat? Ţi s-a părut mai interesantă postura de prezentator?
Gianina Corondan: Mi s-a părut mai cinstită postura de prezentator. Am renunţat, gândindu-mă mai bine că acest concurs nu e potrivit pentru mine, câtă vreme lucrez în TVR. Dacă particip la un concurs o fac pentru a conta, mă bat pentru podium, nu vreau să fac figuraţie. Ceea ce s-ar fi întâmplat. Niciodată nu ar fi ok să iau locul I pentru că întotdeauna cineva s-ar îndoi că e pe merit, iar la nivelul Eurovision s-ar crea un mare scandal. În cazul în care aş câştiga eu - dacă piesa ar fi excelentă şi toate criteriile îndeplinite - ar plana asupra mea bănuiala că am colegii de partea mea, că s-a „lucrat" pentru victoria unui om de-al lor, că au întors rezultatul în favoarea mea etc. Sunt multe patimi şi muzica nu e chiar matematică, gusturile fac totul subiectiv. Aşa că am preferat să fiu totuşi implicată în această competiţie cu altfel de aport. Asta e, întotdeauna câştigi ceva-pierzi ceva.
Nu e pentru prima oară când prezinţi în direct din „Camera Verde"? Cum se vede, cum se simte concursul de acolo?
G.C.: Nu e prima oară, la competiţia din 2010 a fost. E o stare de lucruri foarte delicată. Oamenii sunt ca arcurile. Dacă îi atingi doar - iau foc. Emoţiile sunt uriaşe fiindcă atunci, în seara aceea, se concentrează toată munca lor din ultimele zile, chiar ani pentru unii. Notorietatea şi miza competiţiei adaugă electricitate clipelor din „Camera Verde". Dacă îi atingi- pur şi simplu te poţi curenta. De aceea eu când pun mâna pe ei procedez cu grijă, mă folosesc de ajutorul unui material neutru: întrebările noastre, ale tuturor.
Ce te-a făcut să renunţi la distracţia din noaptea de Revelion pentru a munci?
G.C.: Faptul că n-am reuşit niciodată să descopăr distracţia în acea noapte decât a
