Înainte de a naufragia în Ostrovul Maimuţelor, întâiul marinar al lumii arabe, Sinbad făcuse un plan de afaceri foarte sănătos. Ridicase ancora din oraşul grădinilor, Basora, în căutarea aventurii, dar mai ales a unui randament satisfăcător pentru negoţul său. Cala vasului era plină de piei scumpe pe care le dorea preschimbate în diamante. Visul său: dublarea capitalului investit.
Este una din acele poveşti care transfigurează minimal realitatea. A curs multă apă pe Tigru de când Sinbad, birut doar de bătrâneţe, a tras la mal să depene poveşti pe lângă havuze fermecate, însă ideea lui, de a anticipa cu un pas nevoile pieţei este motorul suk-urilor de pretudindeni şi de oricând. Chiar şi în România.
Speculaţiile imobiliare au făcut personaje legendare din crescători de oi sau din chelneri ai Vechiului Regim. Şi investiţiile în acţiunile cotate la Bursa din Bucureşti au adus succesul vremelnic întreprinzătorilor temerari. "Dar astea sunt poveşti, de prin 2007-2008. Numai din astea vrei să ne spui?", ar putea întreba cu drept temei un cititor din 2010. Ce ar încărca un Sinbad autohton pe barcazul său pentru a face profit în 2011?
Aur, argint, cupru şi fier vechi. Toate aceste metale depăşesc succesiv maxime istorice. Pe 4 ianuarie, un gram de aur era cotat de Banca Naţională a României la 105 lei. Pe 30 decembrie, preţul său este de 146 de lei.
Ţineţi cont cont şi de voci tot mai puternice, precum cea a preşedintelui Băncii Mondiale Robert Zoellick, care susţin că principalele economii mondiale ar trebui să ia în considerare adoptarea unui standard monetar bazat pe dolar, euro, yen, yuan, liră sterlină, dar şi pe cotaţia aurului.
Cuprul şi fierul vechi se vând şi ele mai ceva ca pâinea caldă. Pentru fiecare kilogram colectat, marii jucători de pe piaţa locală oferă preţuri record de până la 56 de lei, respectiv 1,8 lei.
Un pariu câştig
