Guvernarea pe muchie si criza de lideri au definit anul 2010. Al doilea an dificil de criza economica le-a pus la incercare politicienilor romani calitatile. Cati s-au dovedit a fi oamenii timpului lor? Cine-si va lasa macar umbra peste istoria acestor vremuri tulburi? Traian Basescu a marcat al saselea an de "presedinte jucator", dar a inregistrat o cadere importanta de popularitate si o prima criza de autoritate asupra majoritatii parlamentare (cazul Ridzi). Ea tinde sa se amplifice in 2011, an preelectoral. Intr-un love&hate perpetuu, Victor Ponta si Crin Antonescu si-au dat masura de lideri prea mici pentru proiecte mari sau solutii credibile. Cea mai clara criza de leadership se manifesta la PDL. Desi uzat, Emil Boc are sanse, dupa debarcarea sa din Guvern, sa-si conserve puterea in partid, in lipsa alternativei.
Taierea pensiilor cu 15% si a salariilor cu 25% anuntata in luna mai de Traian Basescu a trecut la limita: doar 8 voturi au lipsit, in iunie, opozitiei sa doboare Guvernul Boc. Adoptata pe muchie, aceasta masura extrema a spulberat mitul statului-tatuc, a produs si inca va produce efecte politice pe termen lung si scurt, precum si clarificari ideologice intre stanga si dreapta. 2010 va ramne in mentalul colectiv drept "anul marilor taieri" si un moment greu pentru bugetari si dependentii de stat. Din cele 15% recuperate pe hartie incepand cu 1 ianuarie, bugetarii pierd in realitate mai bine de jumatate din cauza inflatiei.
Premierul Boc pretinde ca a salvat Romania de la dezastru si ca anul viitor economia va iesi din recesiune. Inca e devreme pentru verdict. In tot cazul, curajul de a impune masuri impopulare, sinucigase pentru orice politician cu planuri politice pe termen lung, ii asigura inca un viitor politic, poate chiar sefia partidului.
PDL isi alege, in februarie, o noua conducere. Lipsit de autoritate cum e,
